Nu cred in coincidente! Iar pasul ce se-asaza pe gresia restaurantului imi da certitudinea. Domnul Vlad Sauciuc ma intampina jovial. Poarta la subrat o carte. In mana, rubinul unui vin isi sterge lacrima de buza paharului. Aerul lui usor boem ma ia pe nesimtite de dupa umeri si-mi face loc printre strajerii zeului Bacchus. Dulce exil in mijlocul Bucurestiului. Unul dintre ei se-nclina si... cupa mi-e plina. Domnul Mauro atinge diapazonul (cel de cristal, cu picior), iar degustarea poate sa-nceapa!

A fost odata in Brindisi

Vinurile de pe domeniul de la Brindisi al cantaretului italian Al Bano invata sa potoleasca setea romaneasca. Sus, sus paharul, ginta latina!

Si-atunci te prinde pofta sa faci putina filosofie. Si stai de vorba cu Platone… Gustati impreuna un prosciutto di Parma. Iar daca tot esti in zona, ceva parmegiano reggiano. Te simti ca Il Basiliano. Negroamaro. Taninul te-nfioara… Esti Felicita!

Taras, un prieten vechi si bun, ti se alatura. L-ai cunoscut candva, la Brindisi. Iti mai amintesti serile in care, afundati in fotoliile de ratan, dezmierdai din priviri dealurile cu vie? Verdele, refuzand noaptea, se scufunda in asfintitul rupt din Mediterraneo. De nu, el iti va aminti negresit de zilele lui ’73, cand primul bob de strugure a fost sortit sa devina o picatura de vin. Marca Al Bano. Iar vinoteca mai ascunde si azi drept marturie buchetul celei dintai recolte.

Amica mea Pamela Di Pinto face fotografie dupa fotografie. Pentru Al Bano. Ciocnim un pahar. Imi povesteste despre Monte Carlo. Nostalgia…

Invitati de marca s-au imprietenit si au schimbat cateva vorbe cu vinurile preferate ale lui Al Bano. Soprana Mariana Nicolesco a fost unul dintre ei.