Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Remarcasem din vara trecută magazinul discret cu poterie şi bijuterii greceşti de pe colţul stradelei ce cobora spre mare: porţelanuri albe ca "laptele" marmurei de Thassos, tuşe vesele de culoare, cu personaje orientale, vapoare, flori şi păsări cu penaj bogat. Farfurii, platouri, solniţe şi piperniţe, vase pentru vinegretă, cu trupul alungit sugerănd un inceput de amforă. Ici şi colo, obiecte decorative, pictate cu frunze de măslin şi lămăi, in care se odihnea - imi părea atunci - soarele mediteranean.
Remarcasem din vara trecută magazinul discret cu poterie şi bijuterii greceşti de pe colţul stradelei ce cobora spre mare: porţelanuri albe ca "laptele" marmurei de Thassos, tuşe vesele de culoare, cu personaje orientale, vapoare, flori şi păsări cu penaj bogat. Farfurii, platouri, solniţe şi piperniţe, vase pentru vinegretă, cu trupul alungit sugerănd un inceput de amforă. Ici şi colo, obiecte decorative, pictate cu frunze de măslin şi lămăi, in care se odihnea - imi părea atunci - soarele mediteranean. O remarcasem şi pe ea, pe Christa, gazda amabilă şi mereu surăzătoare, de o blăndeţe luminoasă, cum n-am mai văzut decăt la femeile Thassosului. Femei despre care cineva imi spunea că seamănă cu apa Mării Egee, acolo, pe ţărmul Limenariei: transparentă şi tranchilă. Astfel de oameni şi de locuri sunt dintre acelea care iţi lasă "o amintire in care să-ţi odihneşti găndurile obosite..."
Istorii de familie
De aceea, revenind la Limenaria, in Insula de Smarald, n-am putut să nu-mi caut drum prin magazinul Christei Sgouridis, provocănd-o la un dialog amical. "Vrem să vă cunoaştem povestea...", am inceput. "Familia mea are o istorie veche, care n-a fost lipsită de tumulturi. Inainte de a ajunge la liniştea de-acum..." Şi am văzut-o căutănd sprijin şi acceptare in ochii mamei sale, o grecoaică pentru care cuvintele: Romănia, Bucureşti, Carpaţi, Braşov şi... Ana Aslan au o rezonanţă puternică ("Mama mea a fost de căteva ori in Romănia, la tratament, şi iubeşte foarte mult ţara dumneavoastră", avea să ne spună mai tărziu Christa). "Mama mea a fost botezată mai intăi «Sofia». Tatăl ei era om politic, a fost in inchisoare pentru ideile şi idealurile lui politice şi a şi murit acolo. Bunica a murit la trei zile după ce s-a născut mama. Şi atunci, mama a fost crescută de o altă familie. A fost adusă aici şi i s-a schimbat numele in «Arghiro».
Trebuia să-şi piardă urma." Pentru Rula Arghiro viaţa şi-a urmat cursul, a crescut, s-a căsătorit şi "in 1961 m-am născut eu. Am făcut doi ani şcoala aici, in Thassos, apoi am plecat la Kavala, la Salonic. La 19 ani făceam parte din lotul olimpic, eram campioană, la 100 m plat. Ar fi trebuit să urmez Academia de gimnastică, dar...". Văzăndu-i ochii scănteietori, inţeleg că s-a intămplat ceva esenţial care i-a schimbat destinul. Poate o poveste de iubire? Intr-un fel aveam dreptate. Insă despre altfel de dragoste era vorba: "Cănd aveam 12 ani, a venit in Salonic o doamnă care a deschis un magazin cu fel de fel de lucruri frumoase făcute in Grecia: poterie, ceramică, bijuterii de mănă, icoane, imbrăcăminte..., toate tradiţionale. I-am spus tatei că vreau să fiu ca ea, atunci cănd voi ajunge mare. De la ea am invăţat să aleg, să cumpăr şi să vănd, să fac eu insămi anumite obiecte. Iar cănd aveam 20 de ani aveam propriul meu magazin".
Citește pe Antena3.ro
Despre ocupaţii domestice
De ce in Thassos? De ce nu in Grecia continentală sau pe oricare dintre cele 1.000 de insule elene? Răspunsul vine simplu: "Pentru că nicăieri nu e ca acasă. Aici, totul e verde, iar marea e incredibil de liniştită şi de frumoasă. Alte insule au pămănt pietros şi case frumoase. Noi avem un pămănt minunat, pe care totul rodeşte. Thassosul a renăscut din cenuşă după incendiile din 1984 şi 1988. Acum e iarăşi verde şi vegetaţia coboară pănă la mare. Cred că zeii ocrotesc şi azi acest loc, pe care nu degeaba lumea il cunoaşte drept Insula Verde". Cum trăiesc thasioţii? "Oamenii au păstrat simplitatea şi sinceritatea strămoşilor. Aici avem două anotimpuri. Vara muncim, muncim, muncim... Iarna, grecii - mai ales femeile - stau acasă. Ce-mi place mie să fac in anotimpurile in care nu suntem asaltaţi de turişti? Să inveselesc viaţa casei. Imi place să citesc. Mai ales cărţi scrise de scriitori greci. Dar şi Umberto Eco - «Numele trandafirului»... Cărţi misterioase..." Face o pauză. Apoi: "O grecoaică ştie totul despre toate treburile casei. Nu-i este străină nici o ocupaţie domestică. Şi ne place să gătim. Mai ales prăjituri... Nu ne plac măncărurile semipreparate. Preferăm să gătim bucate tradiţionale. La noi in familie ne străngem cu toţii in fiecare duminică şi măncăm impreună: friptură, suvlaki şi un vin bun, roşu, de-aici din insulă, de la Prinos. Nu e un vin faimos, dar nouă ne place şi avem partea noastră pusă deoparte in fiecare an". Ce măncăruri preferă familia Sgouridis? "Mie imi place să mănănc mousaka, deşi nu e tipic grecească, aşa cum e pastitio. Specialitatea Thassosului este fasolada - un fel de supă cu fasole boabe, mari".
O reţetă de "pastitio"
Ar trebui mai intăi să-ţi pui la indemănă 6 căni de lapte, 12 linguri de făină, 200 g de unt, o linguriţă de sare de mare, 5 ouă. Pentru a prepara sosul se pun toate ingredientele intr-o tigaie, la foc mediu, amestecănd incontinuu. Cănd sosul se ingroaşă, se ia de pe foc şi se lasă deoparte.
Se sotează două-trei cepe tăiate mărunt, impreună cu 900 g carne de vită tocată, intr-o tigaie cu ulei de măsline. Se presară sare, piper şi pătrunjel. Se amestecă foarte bine timp de 10 minute. Se adaugă o jumătate de cană de vin, 300 g sos de tomate, două linguri de pastă de tomate şi se lasă să fiarbă pănă cănd lichidul este absorbit. Se fierbe un pachet de macaroane (sau paste cunoscute sub numele de "orzişor") in apă cu sare pănă cănd sunt gata. Se pun intr-o strecurătoare, se clătesc şi se scurg de apă. Se amestecă foarte bine cu o jumătate de cană de unt topit. Intr-o tavă de copt mai mare se pune o jumătate din cantitatea de paste. Se rade brănză, se acoperă cu amestecul de carne. Se presară brănză rasă peste carne şi se acoperă cu restul de paste. La sfărşit se rade din nou brănză. Se toarnă sosul in tavă. Se coace in cuptor, la 350ÃC, timp de 45 de minute, pănă cănd se rumenesc deasupra.
Oglinda timpului
Intre zecile de vase de porţelan pictat, oglinda in care se reflectă, de 25 de ani, chipul fiecărui turist intrat in magazinul Christei Sgouridis imi atrage atenţia. "A fost căndva o cutie in care puneam haine şi care s-a spart. Am luat scăndurile ei şi am făcut această oglindă. Pănza cu care e acoperită, din borangic cu fir metalic, e originală, e de aici, din Thassos".
"Totul se schimbă. Turismul a devenit un business. Sper insă ca Thassosul şi oamenii
lui să nu se schimbe, să-şi păstreze simplitatea originară. Eu sigur voi rămăne mereu aceeaşi"
Christa Sgouridis
