Anghinarea şi românii.

Se spune despre Sicilia ca este foar­te aproape de Romania – cel pu­­tin de Oltenia – si asta dato­ri­ta unui amanunt: si unii si altii vor­besc folosind perfectul simplu pentru for­­mele de trecut ale verbelor. Insa aici, pe Poggio Diane – Podisul Dianei –, in­­tin­sul podis unde se cultiva cea mai ma­re suprafata de anghinare din Sici­lia, noi am intalnit cativa moldoveni. Oa­meni simpli, plecati din sa­tul lor din podisul moldav, pentru a cas­tiga un coltuc de paine. Alexandru si Du­mi­­­tru se aflau, in aprilie, in camp, sub soarele arzator, pentru a recolta plan­­ta careia localnicii ii spun "car­cio­fo". Nu stiau nimic despre an­ghi­­na­re, cu cateva luni in urma, atunci cand co­bo­rasera din avion pe aeroportul din Ca­tania. Acum cunosc o mul­time de detalii: cum trebuie sa fie plan­ta – sa nu fie uscata, sa nu fie des­chisa, ce lun­gime trebuie sa aiba coa­da florii (caci despre o uriasa floare co­mestibila es­te vorba, pana la urma)…

"Nuca verde" a Siciliei
Cand i-am oprit pentru a-i intreba ca­­te ceva despre munca lor acolo, cei doi au rupt din camp cate o floare si-au in­ceput sa-i curete petalele. M-a in­trigat gestul lor. I-am intrebat ce fac? "Le pregatim pentru mancare. Se cu­rata petalele si se mananca doar mie­­zul (inima si fundul, capatul de jos al re­ceptaculului – n.m.)". Ma in­deam­na sa gust si eu din planta cruda. "Parca e miez de nuca verde, vara…". Gust si constat ca au dreptate. Rup si eu o an­­ghinare din camp si o curat, in vre­­me ce ei ma lamuresc cum se mai ma­­nanca anghinarea, acolo, la ea aca­sa. "Se poate prepara la gratar, cu ulei, cu sa­re, cu condimente. Se poate coa­ce. Tre­buie lasata pe jar pana se coace bi­ne, e aproape arsa. Se pre­gateste aproa­pe la fel cum facem noi bostanul, in Moldova". Imi mai spun ca ei ma­nanca acolo, pe camp, multa an­ghi­na­re cruda. Are multe vitamine, si pen­tru cineva care munceste zi-lu­mi­na, ca sa stranga un banut sa trimi­ta acasa, e important sa nu faca pauze lungi de masa. Si-apoi, nici nu ar avea de unde sa cumpere ceva, campul e de­parte de orice sat. Se multumesc cu acest putin pe care li-l ofera natura… Dintr-o data, pe campul cu anghinare, simt ca frumusetea locului e umbrita de tristetea acestor oameni care incearca sa-si afle un fagas in viata…

Un camp cu anghinare, langa Dunare
Am mai scris si altadata despre fap­tul ca in ciuda absentei, astazi, a an­ghinarei de pe piata romaneasca, a existat o vreme cand acest ingredient era apreciat in bucatarile stramoaselor noas­tre. Pana in urma cu o jumatate de secol, chiar daca pe arii restranse, ea se cultiva si pe campiile noastre. Pes­te cateva zile, ea se va reintoarce in cultura, undeva intr-o comuna din su­dul tarii. De la primarul din Adu­na­tii-Copaceni, Ion Tache, am aflat ca la sfar­situl lunii mai aproximativ 14.000 de plante vor fi puse in pamant, agri­cultorii giurgiuveni astepandu-se sa poa­ta recolta anghinarea pe durata mai multor luni, pana catre mijlocul toam­nei. Proiectul, demarat impreu­na cu specialistii sicilieni (care au fost in februarie in Romania, in vreme ce ai nostri s-au aflat acolo in perioada sar­batorilor pascale, incheindu-se deja pri­mele protocoale de colaborare intre ofi­cialitatile celor doua localitati) este unul experimental. Daca planta se acli­matizeaza si se va dovedi ca es­te un proces rentabil, e posibil ca pro­iectul sa se extinda si in alte comune din judet.

Bucate din "carciofi"
Franco, amicul nostru sicilian, avea sa ne spuna cate ceva despre versatilitatea gastronomica a anghinarei. "In aceasta perioada, anghinarea se foloseste foarte mult cruda. De exemplu, daca pregatesti un carpaccio de vita sau de peste, se face un fel de pasta cu inima de anghinare proaspata, ulei de masline si busuioc. Se poate pregati si la gratar, in tigaie sau, taiata marunt si adaugata in omlete. Interesant este ca din anghinare se face la fel de bine dulceata, marmelada sau inghetata. La un targ gastronomic am vazut nu demult un bucatar care obtinuse o branza din anghinare, asemanatoare cu ricotta, folosita apoi pentru celebrii nostri cannoli sicilieni. In cele numai cateva zile pe care le-am petrecut in Sicilia am constatat si noi ca pe-acolo anghinarea este un foarte apreciat produs bio (in genere, cultivarea acestei plante nu necesita prea multe interventii in camp, asa ca nu e in nici un fel contaminata). "Este un produs bio foarte bun, care se poate pregati extraordinar de simplu", ne-a mai spus Franco, pentru care simplitatea este o garantie a calitatii.