Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se spune despre Sicilia ca este foarte aproape de Romania – cel putin de Oltenia – si asta datorita unui amanunt: si unii si altii vorbesc folosind perfectul simplu pentru formele de trecut ale verbelor. Insa aici, pe Poggio Diane – Podisul Dianei –, intinsul podis unde se cultiva cea mai mare suprafata de anghinare din Sicilia, noi am intalnit cativa moldoveni. Oameni simpli, plecati din satul lor din podisul moldav, pentru a castiga un coltuc de paine. Alexandru si Dumitru se aflau, in aprilie, in camp, sub soarele arzator, pentru a recolta planta careia localnicii ii spun "carciofo". Nu stiau nimic despre anghinare, cu cateva luni in urma, atunci cand coborasera din avion pe aeroportul din Catania. Acum cunosc o multime de detalii: cum trebuie sa fie planta – sa nu fie uscata, sa nu fie deschisa, ce lungime trebuie sa aiba coada florii (caci despre o uriasa floare comestibila este vorba, pana la urma)…
"Nuca verde" a Siciliei
Cand i-am oprit pentru a-i intreba cate ceva despre munca lor acolo, cei doi au rupt din camp cate o floare si-au inceput sa-i curete petalele. M-a intrigat gestul lor. I-am intrebat ce fac? "Le pregatim pentru mancare. Se curata petalele si se mananca doar miezul (inima si fundul, capatul de jos al receptaculului – n.m.)". Ma indeamna sa gust si eu din planta cruda. "Parca e miez de nuca verde, vara…". Gust si constat ca au dreptate. Rup si eu o anghinare din camp si o curat, in vreme ce ei ma lamuresc cum se mai mananca anghinarea, acolo, la ea acasa. "Se poate prepara la gratar, cu ulei, cu sare, cu condimente. Se poate coace. Trebuie lasata pe jar pana se coace bine, e aproape arsa. Se pregateste aproape la fel cum facem noi bostanul, in Moldova". Imi mai spun ca ei mananca acolo, pe camp, multa anghinare cruda. Are multe vitamine, si pentru cineva care munceste zi-lumina, ca sa stranga un banut sa trimita acasa, e important sa nu faca pauze lungi de masa. Si-apoi, nici nu ar avea de unde sa cumpere ceva, campul e departe de orice sat. Se multumesc cu acest putin pe care li-l ofera natura… Dintr-o data, pe campul cu anghinare, simt ca frumusetea locului e umbrita de tristetea acestor oameni care incearca sa-si afle un fagas in viata…
Un camp cu anghinare, langa Dunare
Am mai scris si altadata despre faptul ca in ciuda absentei, astazi, a anghinarei de pe piata romaneasca, a existat o vreme cand acest ingredient era apreciat in bucatarile stramoaselor noastre. Pana in urma cu o jumatate de secol, chiar daca pe arii restranse, ea se cultiva si pe campiile noastre. Peste cateva zile, ea se va reintoarce in cultura, undeva intr-o comuna din sudul tarii. De la primarul din Adunatii-Copaceni, Ion Tache, am aflat ca la sfarsitul lunii mai aproximativ 14.000 de plante vor fi puse in pamant, agricultorii giurgiuveni astepandu-se sa poata recolta anghinarea pe durata mai multor luni, pana catre mijlocul toamnei. Proiectul, demarat impreuna cu specialistii sicilieni (care au fost in februarie in Romania, in vreme ce ai nostri s-au aflat acolo in perioada sarbatorilor pascale, incheindu-se deja primele protocoale de colaborare intre oficialitatile celor doua localitati) este unul experimental. Daca planta se aclimatizeaza si se va dovedi ca este un proces rentabil, e posibil ca proiectul sa se extinda si in alte comune din judet.
Bucate din "carciofi"
Franco, amicul nostru sicilian, avea sa ne spuna cate ceva despre versatilitatea gastronomica a anghinarei. "In aceasta perioada, anghinarea se foloseste foarte mult cruda. De exemplu, daca pregatesti un carpaccio de vita sau de peste, se face un fel de pasta cu inima de anghinare proaspata, ulei de masline si busuioc. Se poate pregati si la gratar, in tigaie sau, taiata marunt si adaugata in omlete. Interesant este ca din anghinare se face la fel de bine dulceata, marmelada sau inghetata. La un targ gastronomic am vazut nu demult un bucatar care obtinuse o branza din anghinare, asemanatoare cu ricotta, folosita apoi pentru celebrii nostri cannoli sicilieni. In cele numai cateva zile pe care le-am petrecut in Sicilia am constatat si noi ca pe-acolo anghinarea este un foarte apreciat produs bio (in genere, cultivarea acestei plante nu necesita prea multe interventii in camp, asa ca nu e in nici un fel contaminata). "Este un produs bio foarte bun, care se poate pregati extraordinar de simplu", ne-a mai spus Franco, pentru care simplitatea este o garantie a calitatii.
Citește pe Antena3.ro
