Barbatul, aceasta trestie "gatitoare"

"Da-damult, mai da-damult", povestile spuneau ca inainte de aparitia Evei pe plaiuri edenice, distinsul domn (si singurul) Adam o ducea, se pare, foarte bine. Cred ca a fost unicul care vreodata a putut spune asa ceva. Bine, asta doar daca nu-l luam in calcul si pe Robinson Crusoe. Dar el il avea pe Vineri si cum vinerea e zi de post, probabil regimul lui era unul mai auster.

Oricum ar fi, cert este ca toate incepusera sub cele mai bune auspicii. Nu stiu ce facea Adam in timpul asta (treburi intelectuale, pesemne), dar Eva, proaspata locatara, isi lua rolul destul de in serios, alergand gospodareste prin Gradina si adunand de-ale gurii. Zic "destul de", pentru ca la un moment dat a facut (fatalitate!) o gafa. Stiu ca-s bune la cuptor, cu scortisoara si vanilie, dar in contextul ala istoric, merele erau contraindicate! Asa ca, dupa ce a luat o muscatura, i-a picat fisa! "Ia pune-l TU la cuptor!". Adam, cu gandul probabil la returul care s-a amanat o saptamana din cauza vremii, l-a luat. Atat i-a trebuit!

VREMURI NOI. Aici legenda se poate opri, pentru ca urmarile le vedem si azi. Barbatii GATESC! Mai bine zis, unii. Ceilalti ori au refuzat "generoasa" oferta, ori aleg (binecuvantat fie liberul arbitru) sa ignore povestea cu desavarsire! Ori exista Eve care ignora si ele (doar) prima parte a istorioarei.

Evident ca exista si un revers al moralei. "Vai, saraca, ce obosita tre’ sa fie! Alearga toata ziua... (etc.) Ia da-mi mie maru’ ala!". Si unii nici nu l-au mai dat inapoi! Pana la urma, cuvandul "chef" e la genul masculin! Deci, doamnelor, faceti bine si luati volanul, picamerul, dalta si mistria si lasati-ne sa ne facem treaba! Ca fara noi muriti de foame! Asa ca, de ce "barbati la cratita"? Uite d-aia!