Ciudad de Mexico este cu siguranţă un oraş eterogen. Valurile succesive de emigranţi şi de colonişti au avut un impact puternic asupra culturii şi bucătăriei acestui loc. Astăzi suprapopulat, a fost fondat in secolul al XIV-lea, cănd aztecii au ridicat un oraş pe care l-au numit Tenochtitlan şi care avea să devină capitala celui mai mare imperiu al Mezoamericii.
Ciudad de Mexico este cu siguranţă un oraş eterogen. Valurile succesive de emigranţi şi de colonişti au avut un impact puternic asupra culturii şi bucătăriei acestui loc. Astăzi suprapopulat, a fost fondat in secolul al XIV-lea, cănd aztecii au ridicat un oraş pe care l-au numit Tenochtitlan şi care avea să devină capitala celui mai mare imperiu al Mezoamericii.
Locuitorii săi au fost exponenţii limbii, culturii, dar şi ai gastronomiei populaţiei native din această vale. Cănd cuceritorii spanioli şi-au construit cartierul general peste dărămăturile Palatului lui Montezuma, Ciudad de Mexico avea să se dezvolte şi să devină unul dintre oraşele cosmopolite ale "Noii Lumi".
Cucina nueva mexicana
Un rezultat direct al peisajului etnic divers il reprezintă şi domeniul gastronomic şi e reflectat in bogăţia de sortimente din pieţe şi restaurante. Diversitatea bucătăriei internaţionale in acest oraş i-a făcut pe bucătarii locali să reacţioneze prompt şi să experimenteze preparate din cele mai indepărtate colţuri ale Mexicului, iar mai recent mult mai uşoara, proaspăta "cucina nueva mexicana". Rezultatul este eclectic, dar inextricabil mexican. O salată cu anghinare şi flori de dovleac, de exemplu, un foitaj cu scoici sau rulouri de peşte fiert cu epazote fac deliciul unui prănz rafinat şi profund tradiţional.
Un ingredient străvechi
Epazote, supranumită şi "ceaiul lui Iisus" sau "Iarba Sfintei Marii", este o plantă nativă in America Centrală şi de Sud, care creşte şi in sudul Mexicului, cu fruze lanceolate, lungi de 12 cm şi flori mici şi verzi. Numele său este foarte vechi - epazotl. Planta are un gust asemănător cu cel al anasonului, feniculului şi tarhonului, iar aroma putănd fi comparată cu un amestec de coajă de lămăie şi mentă. Are calităţi antiflatulante şi de aceea se foloseşte cu fasole neagră, dar şi la alte preparate tradiţionale, precum quesadillas, supe, mole, tamales cu brănză şi chile, chilaquiles, ouă cu cartofi şi enchiladas.
Aguacateles rellenos al estilo Calixtlahuaca
Avocado umplut
Ingrediente: pentru avocado: 1/4 de cană de oţet, o lingură de suc de lămăie, sare, piper, 1/2 de cană de ulei de măsline sau ulei vegetal, 3 avocado mari, curăţate, fără sămburi, tăiate in două; pentru umplutură: 1/4 de cană de ulei de măsline, 5 linguri şi 1/3 de unt, o ceapă albă tocată, 5 căţei de usturoi făcuţi piure, 1 şi 1/3 căni de cuitlcoche (fungi de porumb) sau ciuperci foarte fin tocate, 1/4 de cană de epazote sau pătrunjel tocat, 3 chiles serranos tocaţi foarte fin, sare, piper; pentru ornat: 8 frunze de salată spălate şi ţinute la rece, 16 felii de brănză proaspătă (fetta, ricotta), 16 felii de roşie, 8 frunze de epazote.
Preparare: Mai intăi se pregăteşte avocado. Se pun oţetul, sucul de lămăie, sarea şi piperul intr-un vas de sticlă. Se adaugă uleiul treptat, mixănd pănă cănd s-au omogenizat foarte bine. Se adaugă compoziţia peste avocado, intr-un vas de copt, larg. Se lasă in frigider timp de o oră. Intre timp se prepară umplutura. Se incing uleiul şi untul intr-o tigaie medie. Se adaugă ceapa, usturoiul, ciupercile, epazote şi chiles. Se sărează, după gust, cu sare şi piper. Se lasă pe foc, amestecănd ocazional, pănă cănd compoziţia se ingroaşă, cam 35-40 de minute. Se lasă să se răcească. Cănd se serveşte, se pune căte o frunză de salată pe fiecare farfurie. Se aşază avocado in mijloc şi se decorează cu brănză şi roşii. Se umplu jumătăţile de avocado cu ciuperci şi se aşază deasupra frunze de epazote. Se serveşte cu orez mexican şi tostadas. (S.C.)