Cafegii romani

Cafegiu ... "Unul care face sau vende cafea, care tine una cafenea; forma cuventului este turceasca; i se mai spune cafellariu, cafeariu sau cafenariu." Explicatiile cuvantului le-am aflat in "Glossariu care coprinde vorbele d’in limb’a romana straine prin originea sau form’a loru, cumu si celle de origine indouioasa, dupo insarcinarea data de Societatea Academica Romana" de A.T. Laurianu si J.C. Massimu, Bucuresci, 1871. Am citat in intregime sursa, o raritate in Biblioteci, pentru istoricul si pitorescul ei.

Cand au aparut, in Bucuresti, primii cafegii romani? Intaietate in aceasta indeletnicire la noi au avut turcii, grecii, evreii si armenii, insa la inceputul secolului al XVIII-lea intalnim in sursele vremii si nume de romani. George Potra, notoriul istoric al Bucurestilor, mentioneaza cateva astfel de documente: intr-unul, din 20 decembrie 1734, este numita pravalia lui "Gheorghe cafegiul langa podul ulitii ce merge la scaunele de carne" (in spatele Hanului Manuc); in altul, se arata ca, in ulita "Carale cu pestile, cele vechi", Oprea cafegiul avea o pravalie de lemn, pe care o cumparase, in decembrie 1871, cu suma de 270 de taleri; un alt cafegiu roman a fost Stanciu, din mahalaua Sfantul Gheorghe, care apare ca martor, la 26 iunie 1746, in actele de vanzare a unei case.

BREASLA CAFEGIILOR. Cu timpul, au aparut mai multi musterii, ca atare si cafegii. Pentru a-si apara mai bine interesele s-au constituit intr-o breasla. Obiceiul era ca fiecare obste sa aiba o biserica si o zi, pe an, cand isi sarbatoreau patronul breslei si praznicul asezamantului. G.I. Ionnescu-Gion, in monumentala sa "Istorie a Bucurescilor", mentioneaza ca breasla cafegiilor, ca si a tutungiilor si a tabaciilor, obisnuia sa faca aceste manifestari la Biserica Izvorul Tamaduirii, de la capul Podului Mogosoaiei (azi Calea Victoriei). Biserica a fost construita de Nicolae Mavrogheni. Aici s-ar fi pastrat si steagul breslei.

Alti istorici ne ofera date relevante despre "fratietatea meseriasilor" si unele obligatii. Fiecare breasla trebuia sa plateasca o taxa pentru a se acoperi plata datoriilor tarii. I. Cojocaru, in "Documente privitoare la economia Tarii Romanesti, anii 1800-1850", intr-o "Lista a Divan-ului", din 18 iunie 1812, arata ca este mentionata breasla cafegiilor care avea de platit suma de 850 taleri, mai mult decat toate celelalte bresle. Avem dovada ca afacerile patronilor de cafenele erau infloritoare pe malurile Dambovitei, cafeaua fiind un deliciu pentru targoveti.

INVENTAR. Ce ustensile foloseau cafegiii pentru pregatirea si servirea cafelei? Tigai de prajit cafea, piua de pisat, site de cernut, ibrice de arama si de tinichea, felegeane (cesti mari fara toarta), zarfuri (suporturi metalice lucrate in filigran) de tombac si de argint, lingurite, tavite de alama, ciubuce (pipe, tigarete, lulele), chisele de sticla s.a.

" ... slujbasul domnesc, care avea in grija lui cafeaua, zaharul si intreg inventarul necesar, precum si obligatia de a servi cafeaua, era numit cafegi-basa sau vel-cafegiu si isi avea un loc precis in alaiul ce primea sau insotea pe Domn in anumite ocazii" George Potra istoric