Camara bunicii

Fetita din poveste poftea la dulceata de pe raftul de sus. Raftul cel mai de sus al camarii. Nu era nimeni acolo, s-o ajute. A deschis usa camarii si a adus un scaun dinaintea rafturilor. Un scaunel. Dupa puterile ei.
Dar nici ridicata pe varfuri nu reusea sa ajunga la raftul de sus, unde se afla borcanul cu dulceata. Vedea insa foarte bine tot ce se afla pe raftul de dedesubt. Aduse atunci un scaun mai inalt, dar nu suficient de inalt. Apoi auzi un zgomot. Venise bunica, o ridica in brate si putu sa ia cu manutele ei borcanul ravnit. Povestea au citit-o de nenumarate ori si Oana, si Simona. Dar azi, cand nu mai sunt copile, Bunica Ana le aduce din nou aproape de borcanul de dulceata. Cu o reteta. De fapt, cate o reteta pentru fiecare dintre nepoate.

CAPSUNELE. "Mai intai spalam fructele. Le lasam sa se scurga bine si incepem sa le masuram. La fiecare kilogram de zahar punem o farfurie adanca plina cu varf cu capsune. Ceea ce inseamna cam un kilogram de capsune". Nepoatele sunt atente la sfaturile bunicii. "Dupa ce le-am masurat, stim exact cantitatea si cautam vasul potrivit». O data masurate, fructele sunt puse pentru o vreme la rece. Apoi, bunica si cele doua ucenice le asaza intr-un vas: cate un rand de capsune si un praf subtire de sare de lamaie, pana se umple vasul. O informatie: la trei kilograme de capsune e nevoie de un pliculet de sare de lamaie. In ce priveste "lectia" despre dulceata de capsune, primul curs s-a terminat, pentru ca vasul a fost lasat la rece, de seara pana a doua zi dimineata. "Sarea de lamaie nu permite fructelor sa se inmoaie. Mai demult, pentru asta se folosea apa limpede de var".

SIROPUL. A doua zi, abia, se intra in miezul... retetei. Pentru inceput se va prepara siropul dintr-un kilogram de zahar si trei pahare cu apa rece, la foc mic, pana ce zaharul se leaga. "Cum stim ca s-a legat ?" - intreaba una dintre ucenice, intorcandu-se deodata la varsta intrebarilor. "Luam cateva picaturi de sirop si le punem in apa rece. Daca se incheaga, inseamna ca siropul s-a legat. Si daca s-a legat, putem sa turnam deasupra capsunele, care sunt deja pregatite in sarea de lamaie." Si cum a facut asta, siropul si-a schimbat din nou consistenta, s-a facut moale, luandu-si din zeama fructelor.

DULCEATA. Vasul a fost pus pe foc iute, sa dea repede in clocot si sa faca spuma. Simona a intins lingura sa ia spuma, insa bunica a oprit-o cu un gest: "Nu e nevoie de lingura! Trebuie doar sa clatinam vasul!" O lamaie e taiata in doua: jumatate e stoarsa pana la ultima picatura in tingirea de dulceata. Cealalta jumatate se adauga taiata felii. Si din nou a inceput... panda siropului: se leaga, nu se leaga... Inca un test. Siropul este dens, capsuna e fiarta. Tingirea e trasa iute de pe foc si acoperita cu un servet umed. "De ce?", indrazneste si cealalta nepoata. "Sa nu prinda crusta, cat se raceste."

CIRESELE. "Vedeta" verii este, fara indoiala, dulceata de cirese amare. Mult mai greu de preparat, ea cere timp si indemanare. "Pe vremuri, dulceata de cirese amare se facea numai din cirese foarte mici - cu cat erau mai mici fructele, cu atat dulceata era mai fina. Acum, lumea face si din cirese mai marisoare..." Insa Bunica Ana e adepta "cireselor clasice", asa ca, desi au fost mai greu de gasit, nu s-a lasat pana nu le-a avut pe masa din bucatarie: amare, negre si mari abia cat unghia.
A purces apoi la cea mai grea dintre operatii: scoaterea samburilor. Cele doua nepoate erau foarte atente sa deprinda secretul. Un ac mare, de cusut lana, este "ustensila" potrivita pentru asta. Ciresele sunt bune daca, dupa scoaterea samburelui, pulpa ramane intreaga si fructul isi pastreaza forma. Dintr-un kilogram de cirese raman cam trei pahare cu cirese fara samburi. Iar pentru cantitatea asta e nevoie de un kilogram de zahar. O data curatate, ciresele sunt asezate si ele in frigider (alaturi de capsunele puse de cu seara). In vremea asta, se pregateste siropul (reteta e cea pe care v-am mai spus-o). Atunci cand acesta este legat, se adauga fructele, se da focul mare, iar gospodina doar clatina din cand in cand vasul de pe foc.
Dupa primele clocote, tingirea se lasa deoparte si se pun in ea doua jumatati de lamaie, la fel cum s-a procedat si la dulceata de capsune. "De data aceasta mai adaugam un baton de vanilie, ori putina esenta, si punem din nou la fiert. Atunci cand siropul este gros si forfoteste ca o mamaliguta, vom incerca pe o farfurie daca s-a legat si daca fructele sunt fierte. Si... asta-i dulceata!" O punem in borcane, le legam cu celofan la gura si le ducem in camara. "Sa fiti mereu atente unde depozitati dulceata.
Daca n-a fost bine legata, ori daca vasul n-a fost curat, sau daca fructele au lasat zeama, ea se poate zaharisi. Borcanele trebuie pastrate la temperatura normala dintr-o camara obisnuita. Nu trebuie expuse la frig, pentru ca dulceata se strange."

NOSTALGII. Bunica ofteaza. "Pe vremuri, servirea dulceturilor avea un ceremonial anume. Nu exista familie in care sa nu se faca dulceata, iar musafirii erau serviti cu o dulceata si un pahar cu apa rece. Acum, lumea si-a schimbat deprinderile."

DESPRE PELTELE INTARIREA PELTELELOR. Depinde de fructul intrebuintat (mere, gutui, coacazele contin mai multa pectina care ajuta la legarea peltelelor). In general, se folosesc fructele fainoase, care se sfarama la fiert si dau o zeama tulbure. Ca sa obtinem o peltea deschisa la culoare se fierbe la foc iute. Daca o vrem mai rosiatica, o fierbem la foc mic. Iata si o reteta de sezon, care incanta prin parfum si savoare. PELTEA DE MURE. Se pune un kilogram de mure intr-o cratita cu apa cat sa le cuprinda si se lasa sa fiarba o jumatate de ora. Dupa ce s-a racorit, se storc intr-un tifon pana iese toata zeama. Dupa ce s-a limpezit se pune la fiert un litru de zeama cu un kg de zahar. Se ia spuma. Se incearca daca este gata punand putina peltea pe o farfurioara. Dupa ce pelteaua pentru proba s-a racit se desparte cu lingurita in doua, facand o carare, daca nu se uneste la loc, pelteaua este gata. Cand este trecuta de fiert, pelteaua devine cleioasa. Se toarna fierbinte in borcane, se inveleste borcanul cu o carpa uda.

PREGATIREA CIRESELOR Este foarte important sa alegem pentru dulceata numai cirese foarte sanatoase si coapte. Se recomanda sa incercam inca de la piata daca samburele poate fi scos cu un ac. De obicei, ciresele fac viermi, asa ca e bine sa le lasam mai mult timp sub jetul de apa rece. Dupa ce le vom scoate samburii, le vom pune intr-un vas curat in frigider, pentru ca sunt foarte vulnerabile, lasa apa, fac viermi s.a.

Avem nevoie de un kilogram de capsune, un kilogram de zahar, o lamaie si o jumatate de lingurita cu sare de lamaie pisata. Fructele spalate si scurse si lamaia taiata felii se pun in vas astfel: cate un rand de fructe si unul de zahar, peste care se toarna sare de lamaie, care intareste fructele si le pastreaza culoarea.

Capsunele se pun la foc mic, apoi la foc mare 15 minute, timp in care nu se amesteca cu lingura, ci doar se scutura vasul. Se iau de pe foc si se lasa pana a doua zi, cand se fierbe dulceata din nou 10 minute.

Dupa ce se raceste, dulceata se pune in borcane legate cu pergament, care se fierb intr-un vas cu apa 15 minute. La fel se face dulceata de zmeura, de cirese si de visine, de coarne si de prune coapte.