Depardieu marturiseste: "In bucatarie sunt un senzual!"

Gerard Depardieu si-a surprins recent admiratorii cu o carte de bucate, in care declara ca gastronomia e o forma de dragoste! Recunoscut drept "coloana vertebrala a cinematografiei franceze" si cel mai bine platit dintre confrati (3,7 milioane de euro anual), actorul se reintoarce, in cartea sa de succes - "Ma cuisine", Editura Solar - la bucuriile simple ale gatitului. Ca ocupatie masculina, aceasta pare a fi pentru el un fenomen senzual si excitant. In fata ingredientelor, nu perfectiunea il intereseaza, ci elementul-surpriza al combinatiilor spontane. O friptura uitata pe foc poate ascunde in crusta ei cam arsa parfumuri inedite, asa cum greseala de dozaj al pigmentilor releva pictorului o culoare noua.

Unele personaje pe care le-a jucat in filme ii seamana: Cyrano de Bergerac e poet, spadasin, nobil amant si gurmet rafinat; nu arata ca Fat-Frumos, dar ce conteaza? Celebrul bucatar FranIois Vatel e bun, devotat printului de Cond..., iubit de femei, rafinat in bucatarie, dar si ghinionist. Cat despre Obelix, gurmandul companion al lui Asterix, ce sa mai vorbim? Chiar Depardieu spunea despre sine ca a slabit (insumate in mai multe etape) 300 kg in zece ani, stabilindu-se la "modesta" greutate de 122 kg!

"Nu pot fi mai fericit decat atunci cand gatesc si beau un vin bun" - declara Depardieu, care si-a cumparat un domeniu viticol in Anjou si doua restaurante la Paris, unde desface vinuri de casa (intre care deja celebrul "La cuv...e Cyrano"). "De fapt, marturiseste actorul, in bucatarie sunt un senzual. «Filosofia» mea e sa ating mancarea cu mainile. Imi place mai mult sa mananc cu degetele decat cu tacamuri, pentru ca simt fragezimea carnii si prospetimea legumelor. Inchid o clipa ochii si imi imaginez senzatia descoperirii unei mancari exceptionale, pregatita din ingrediente cu gust extraordinar si servita cu dragoste. Pentru ca gatitul, pentru mine, este o declaratie de dragoste…"

SECRETUL LUI GERARD Secretul celor 130 de retete pe care le propune Gerard Depardieu in cartea "Bucataria mea" este imbinarea traditiei gastronomice franceze cu elemente de inspiratie proprie. Cartea ataca mai multe teme, cuprinzand antreuri, feluri principale, supe, carne si deserturi. Fiecare ascunde, parca, o poveste despre oameni si despre natura.

1. Mai intai se prepara un aluat, de consistenta celui pentru paine, dintr-un kilogram de faina alba, 300 g sare de mare si o cana cu apa calduta. Aluatul se framanta si se lasa pentru cateva minute la cald, sa se odihneasca.

2. Se ia un pui de marime potrivita, care se spala, apoi se dezlipeste pielea de carne si se introduc sub piele trufe (sau alte ciuperci de padure). Se unge puiul cu unt, se introduc in interiorul lui trufe si o nuca de unt, piper, foi de dafin, un catel de usturoi si cimbru. 3. Se prepara un sos din ceapa calita in unt, ciuperci din specia pleurotus, o cana cu vin, una cu supa de vita si praf de piper. Se poate adauga si sos de rosii. Se lasa pe foc pana scade si se face ca o crema. La sfarsit se pune in sosiera, adaugand inca putin unt. 4. Puiul se leaga bine cu o ata, se unge cu unt si se presara cu piper, se lipesc de el frunze de cimbru si foi de dafin. Apoi se face o foaie din aluat, in care se inveleste puiul si se pune intr-o tava, la cuptor, invelit usor cu o folie de aluminiu unsa cu unt. 5. Puiul in aluat se lasa la cuptor timp de aproximativ o ora si jumatate. In ultimele zece minute, se descopera folia de aluminiu de pe aluat, pentru ca sa se poata rumeni frumos. Se scoate din cuptor si se taie calota de deasupra aluatului. 6. Pentru a-l prezenta la masa, puiul se scoate din aluat, se portioneaza si se pune din nou in aluat, cat mai fantezist. Se decoreaza cu crengute de cimbru proaspat si pleurotus din sos. Se poate prezenta la masa si fiecare portie in farfurii separate.