Fraţii bănăţeni invitaţi la un prânz în Capitală

Un restaurant cu specific de acum un veac poate părea uneori un demers greu de dus până la capăt... Oare mai au vreme contemporanii noştri să trăiască tihnit, precum bunicii şi străbunicii?

Acele ceasornicelor se mişcă parcă mult prea iute, iar timpul taifasurilor e de mult trecut - eşti tentat să spui. Totuşi, în Bucureşti - ca şi aiurea în ţară - mai sunt idealişti care cred în valorile vechi. Hanu' Berarilor este un astfel de loc unde, dacă te aşezi la masă, din aroma bucatelor, din sunetul vioarei, din imaginile şi obiectele rare răspândite pe pereţi şi pe poliţe, poţi să afli poveşti.

O astfel de poveste frumoasă s-a insinuat atunci când, într-o trecere pe culoarul spre bar, am descoperit meniurile vechi - parte dintre ele dăruite proprietarilor hanului (măcar ca imagine) de un bun prieten al Jurnalului de bucătărie, Ion C. Rogojanu, gastronom, om de cultură şi colecţionar de cărţi, meniuri şi obiecte rare.

Din arhiva acestuia a "răsărit" şi meniul despre care vom vorbi ceva mai departe: "Prânzul dat în onoarea bănăţenilor" de Primăria Capitalei, cu prilejul Expoziţiei Generale Române din 1906. Înainte de a vorbi însă despre ceea ce li s-a pus pe masă bănăţenilor (să ne amintim că la acea epocă Banatul nu făcea parte din România), să trecem în revistă câteva date despre evenimentul central al anului 1906.

EXPOZIŢIA GENERALĂ ROMÂNĂ
Inspirată de Expoziţia Universală de la Paris din 1900, cea organizată la Bucureşti a fost prilejuită de împlinirea a 40 de ani de la urcarea pe tron a Regelui Carol I şi de sărbătorirea a 1.800 de ani de la venirea Împăratului Traian în Dacia şi instaurarea administraţiei romane în Dacia. De altfel, cu această ocazie, municipalitatea Romei dăruia cetăţenilor din Bucureşti o copie a monumentului roman "Lupa Capitolina" (ce va deveni emblematic pentru originea latină a românilor).

Copia din bronz ce înfăţişa o lupoaică ce îi alăpta pe Romulus şi Remus a fost amplasată în acele vremuri în apropierea Parcului Carol, la Arenele Romane.

Special pentru Expoziţie au fost construite pavilioane dedicate industriei, comerţului, minelor, agriculturii. Impresionante erau cele două statui amplasate chiar la intrare, create de Dimitrie Paciurea şi Frederic Stork. 60 de palate oficiale, trei pavilioane cu specific etnografic (unde erau evidenţiate aspecte ale vieţii casnice specifice populaţiilor de gintă latină, din afara Regatului, putând fi amintite aici Ardealul, Basarabia şi Bucovina, provincii istorice neunite cu ţara la acel moment), 88 de pavilioane unde diferite ţări, precum Ungaria, Austria sau Franţa, aveau propriile expoziţii.

ŞCOALĂ PENTRU NAŢIUNE
Oameni din întreaga ţară, inclusiv clase întregi de elevi însoţite de profesori, au venit la Bucureşti pentru a participa la Expoziţia Generală Română. Pentru a le facilita accesul, statul român a subvenţionat 75% din preţul biletelor de tren. Trebuie înţeles faptul că evenimentul era perceput ca o mare şcoală, o posibilitate de a urmări evoluţia ţării.

De asemenea, foarte importantă era "deşteptarea" ataşamentului faţă de valorile naţionale, una dintre condiţiile necesare împlinirii visului tuturor românilor, Unirea cea Mare.

Cu prilejul Expoziţiei Generale, românii au putut să-şi demonstreze evoluţia economică şi culturală, Bucureştiul transformându-se într-un adevărat spaţiu inovator. De asemenea, ei au putut atunci să obţină de la un aparat o medalie personalizată care să ateste prezenţa lor la eveniment. Similară cu cele din marile capitale europene sau oraşe din Statele Unite, medalia a reprezentat o atracţie inedită.




Nu trebuie uitată nici seria de timbre emise cu această ocazie, compusă din 11 valori, reprezentându-l pe "Rege călare" sau pe "Regină scriind". Dacă la acea vreme se vindeau cu 1,50 lei sau 2,50 lei, astăzi, valoarea lor trece de 100 de euro.

MENIU DE EXPOZIŢIE
Mărturie a acelor vremuri este şi meniul vechi, datat 2 august 1906. Uşor îngălbenit, dar foarte interesant dacă îţi treci privirea peste rândurile scrise cu slove bătrâne, este o invitaţie la Ospătăria Expoziţiei, la Prânzul dat în onoarea bănăţenilor.

Cum Banatul la acea vreme făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, participarea sa la Expoziţia Generală Română a fost extrem de bine primită. În cinstea bănăţenilor, Primăria Bucureştilor a dat o masă oficială ce cuprindea printre preparate supă regală, nisetru dunărean, pui ţărănesc, fripturi jubiliare, salată macedoneană, fructe, brânzeturi, ţuică, vin de Drăgăşani, vin de Nicoreşti şi cafea.

Chiar şi descoperirea meniului are o poveste ce trebuie spusă. Ion C. Rogojanu, un împătimit colecţionar de obiecte vechi româneşti, iniţiatorul Muzeului Ospeţiei, a primit meniul de la Adrian Stârcescu, un coleg de breaslă de la Hotelul Drei Rosčn (Trei Trandafiri), actualul Hotel Dacia din Lugoj, unul dintre primele aşezăminte de acest fel din Banat, un loc de o mare efervescenţă culturală (întâlnirile dintre români şi germani stârneau discuţii înflăcărate).

Şi iată cum numai şi un simplu meniu infirmă o vorbă a lui Slavici ce încă mai circulă şi astăzi, "Soarele românilor de la Bucureşti răsare". Drei Rosčn a apărut cu mult înainte de celebra Casa Capşa din centrul Bucureştiului.

"Meniul l-am primit de la un coleg de breaslă de la Hotelul Drei Rosčn-Trei Trandafiri din Lugoj. Adrian Stârcescu mi l-a dat pentru că la întâlnirea noastră se povestea despre cei mai bine de 100 de ani de existenţă a Casei Capşa. Ei bine, Drei Rosèn este mult mai vechi"
Ion C. Rogojanu

 

Supă Regală
Specificul este dat de garnitura ce se foloseşte la supa clară. Într-un vas se bat trei ouă întregi împreună cu sare şi un praf de piper, apoi se subţiază cu 100 ml de supă fierbinte. Se toarnă totul într-o formă de terină unsă cu unt, se lasă la poşat la bain- marie, pe foc, fără a lăsa să fiarbă apa, ca şi cum am face o cremă. Când ouăle s-au făcut (dacă se bagă un cuţit în această compoziţie, lama rămâne uscată), se răcesc, se scot din formă şi apoi se taie în bucăţele de formă pătrată. Se pun în supă, în acelaşi timp cu pătrunjelul proaspăt.

 

Viţel cavaleresc
Opăreşte o spată de viţel pe care o împănezi cu slănină tăiată foarte subţire. Pune carnea într-o cratiţă şi toarnă deasupra zeamă de viţel sau de vacă albicioasă, pe care o piperezi uşor. Cu capacul acoperit, să fiarbă 10 minute. Descoperă cratiţa şi pune-o la cuptor. Stropeşte des, ca să se glaseze carnea, adică să se coloreze închis. Scoate carnea, pune-o în farfurie şi tai-o în mai multe părţi. Zeama fă-o să scadă punând înăuntru ciuperci, pătrunjel tocat, zeamă de lămâie şi sos spaniol (vezi Sosurile). Unii adaugă la fiecare bucată de carne o frigăruie în care înfig o ciupercă, coaptă în unt, şi un rac. Dar nu e indispensabil.
(Reţetă din cartea Dictatura gastronomică. 1501 feluri de mâncare de Constantin Bacalbaşa)