CULTURA SI PIPER
MONICA ANDRONESCU
Pentru Cehov ceaiul este un simbol al nefericirii umane
|
Si profundul sentiment al neputintei si gustul amar al lacrimilor amestecate cu gustul de ceai dintr-un samovar care s-a racit de mult si... Cehov. Nevoia de Cehov, constientizata sau nu, o avem cu totii si se leaga, poate mai mult decat in cazul altor piese, de acel rol purificator al teatrului, despre care vorbea Aristotel acum cu mai bine de 2.000 de ani in urma.
Yuri Kordonsky, regizorul spectacolului "Unchiul Vanea", desavarseste la Teatrul "Bulandra" din Bucuresti o montare capodopera. El reuseste sa creeze scene de o rara poezie moderna, precum cea in care Astrov ii marturiseste iubirea Elenei Andreevna silind-o sa ramana suspendata pe un scaun, parca intre doua lumi, undeva in mijlocul unei ape, care nu poate sa sugereze decat neputinta implinirii. Apa, in diversele ei reprezentari scenice (ploaia, ceaiul), are un rol esential in piesa, marcand dezintegrarea fiintei umane condamnate la o nefericire din care numai moartea o poate salva. Intregul spectacol preia ideea-cheie a textului cehovian: acceptarea neputintei. Omul e condamnat la o existenta bine statornicita prin niste reguli, printre care cele mai importante sunt orele la care se serveste masa si se ia ceaiul. In momentul in care ele sunt tulburate de sosirea profesorului Serebreakov si a tinerei lui sotii, Elena Andreevna, personajele sunt tarate ca intr-un fel de carusel al nefericirii, extraordinar realizat scenic de chioscul care se indeparteaza rasucindu-se in final. O data cu plecarea celor doi si cu reluarea ritualului ceaiului, care marcheaza o intreaga filozofie a spiritului rusesc, ordinea pare sa se restabileasca, iar ploaia si cuvintele din final ale Soniei "Ne vom odihni!" redau puritatii acel spatiu al iubirilor nefericite. De la Horatiu Malaele, care surprinde in interpretarea unchiului Vanea toate trairile adanci ale personajului, si pana la Cornel Scripcaru in doctorul Astrov, care-ti taie pur si simplu respiratia; de la Ioana Macaria, actrita nascuta parca special pentru personajele lui Cehov, si pana la Anca Sigartau in rolul Soniei, reusesc cu totii sa evite pateticul si sa le lase spectatorilor gustul apasator al perfectiunii.