Minuni bune sau rele

Ciubotarii au şi ei o zi anume din an când, conform tradiţiei, se pot bucura şi petrece. Şi nu întâmplător această zi este 12 decembrie, de Sfântul Spiridon, patronul ciubotarilor şi tăbăcarilor. De multe ori, sfântul se înduplecă la rugăminţile cizmarilor şi face să cadă pe pământ ploi vijelioase, ca să li se rupă gospodarilor încălţările şi să se zorească apoi să le ducă la pingelit.

Demonstraţie

Despre acest sfânt se spune că s-a născut printr-o minune, iar de-a lungul întregii sale vieţi pământeşti a săvârşit numeroase minuni, atât bune, cât şi rele. "Se zice că el, întrebat de păgâni că aşa cum crede el în Dumnezeu, Fiul şi Sfântul Duh, ca fiind tot una şi aceeaşi fiinţă nedespărţită, a luat în mână o cărămidă, a strâns-o şi a ieşit fum în sus, jos a curs apă, iar pământul i-a rămas în mână. După cum cărămida e făcută din foc, apă şi pământ, ce alcătuiesc unul şi acelaşi lucru, aşa şi Dumnezeu e arătat prin cele trei feţe ale sale." (Th. Speranţia – "Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneşti")

Pericole

Sfântul Spiridon umblă prin lume şi îi îmbogăţeşte pe cei sărmani, pe când celor bogaţi le ia din avere. De multe ori însă transformă lucrurile din bune în rele. O poveste populară spune că în călătoriile sale Sfântul Spiridon a tăiat capul măgarului şi l-a pus pe cal, iar pe cel al calului l-a pus pe măgar. Trecând pe acolo, Maica Domnului a râs văzând această "mare minune": un măgar cu urechi ca de cal. Oamenii se tem să lucreze în această zi ca nu cumva să li se întâmple şi lor minuni rele. Cei care cinstesc ziua de 12 decembrie aşa cum se cuvine au parte numai de minuni bune. Mamele se tem mai cu seamă  să nu aibă copii betegi sau "îngemănaţi", iar ca să se protejeze de acest pericol, femeile dau de pomană colăcei sfinţiţi şi alte bucate. Dacă timp de patru zile noaptea şi ziua au stat pe loc, fiind cam de o măsură, de la Sfântul Spiridon ziua începe să crească, din ce în ce mai mult. În popor există chiar o vorbă care spune cam aşa: "Brăzdează soarele la deal" (cu alte cuvinte, ziua se măreşte).

Napolitane cu nucă

Ingrediente: un pachet de foi de napolitană, 300 g nucă, 300 g zahăr tos, o lingură de miere, 250 g margarină, 4 ouă, o lingură de cacao, scorţişoară, esenţă de rom.

Preparare: Nucile se curăţă, se pun într-o tavă şi se prăjesc în cuptor. Când sunt gata se sfărâmă, dar nu foarte mărunt. Într-un vas, la bain-marie, se topeşte margarina, apoi se adaugă zahărul. Se lasă până când se dizolvă, se toarnă în fir subţire gălbenuşurile bătute bine, apoi se pun mierea, cacaua, scorţişoara şi romul. Se amestecă foarte bine şi se adaugă nuca, apoi 200 g zahăr caramelizat. Se ia vasul de pe foc. Se ung foile de napolitană cu această cremă şi se suprapun. Prăjitura se lasă să se răcească, cel mai bine de pe o zi pe alta. Se taie după preferinţă şi se poate servi cu topping de ciocolată.