Miracol in inima lui

POPASURI MONAHALE
Oare ce este mai important: masa si fastul Craciunului sau Miracolul? Minunea aceasta a nasterii Fiului lui Dumnezeu din carne omeneasca... Poate ca in ultima vreme am mai uitat, din anumite motive, ceea ce este esential. Si, din aceasta cauza, nu mai vedem minunile care se intampla chiar langa noi...  

Oamenii spun ca pe drumul spre Manastirea "Sfantul Pantelimon" din Silistea-Gumesti iti speli toate pacatele. Atat e de greu sa ajungi pana acolo. Si cu cat treci mai greu hopurile drumului neasfaltat dintre Silistea-Gumesti si Balaci, cu atat simti mai mult sfintenia locului. Iar cand ai ajuns, ai toate sansele, daca nu esti atent, sa treci pe langa manastire si sa nu o vezi. Pentru ca, daca ar fi un singur cuvant care sa nu se potriveasca locului, acela ar fi "evidenta". Locasul de cult a fost candva, cu nu prea mult timp in urma, o unitate militara de aviatie unde, pe vremea lui Ceausescu, se pregateau comandouri teroriste din Libia. Prin anul 1984, la ordinul comandantului suprem al Romaniei, unitatea a fost desfiintata si in cladirile cazarmii au fost adusi peste 2.000 de copii cu handicapuri mintale. Asa se explica, poate, de ce Dumnezeu a ales tocmai acest loc pentru a le arata oamenilor ca nu sunt singuri. Acesta este, poate, motivul pentru care sfintele icoane ale manastirii plang cu lacrimi de mir si sange. Am intrat, cu inima batand foarte tare, acolo unde ni s-a spus ca vom gasi raspunsuri la toate intrebarile. Pentru ca sentimentul pe care ti-l creeaza cladirea mica, cu doua cruci desenate de-o parte si de alta a intrarii, este foarte puternic. Neavand pe cineva care sa ne indrume, am intrat curiosi prin toate dormitoarele fostei cazarme militare si nu am descoperit decat racoare, intuneric si pustiu. Si in momentul cand aproape ca ne pierdeam speranta, am auzit un cantec suav, ca de inger. Am intrat pe o usa ascunsa, parca, dinspre care venea glasul angelic si am aflat dincolo de ea tot ce am sperat. Lumina, caldura si Spirit. Cantecul era, de fapt, ruga Parintelui Maximilian. L-am intrerupt, dar dansul ne astepta si a fost deschis pentru o discutie. Dupa ce i-am explicat motivul vizitei, a inceput sa ne povesteasca cu foarte mult entuziasm despre fiecare icoana in parte. Si cum au inceput multe dintre ele sa planga la sfarsitul iernii de anul acesta. Sub impulsul curiozitatii jurnalistice l-am intrebat pe parintele Maximilian: "De ce credeti ca plang icoanele?". Iar dansul mi-a raspuns, nu cu vorbele sale, ci cu cele ale Inalt Prea Sfintitului Galaction, Episcopul Teleormanului, din momentul cand a vazut marea minune: "Cred si nu cercetez! Pentru ca mare este puterea lui Dumnezeu".  

Acum doua mii si ceva de ani o lume intreaga avea nevoie de un miracol, iar Dumnezeu i-a dat viata de om Fiului, intru mantuirea noastra... Ei bine, acum, intr-o lume pe care nimic nu mai pare sa o uimeasca, apar lacrimi de sange si ulei sfant din nimic. Si tot la fel cum Pruncul Iisus s-a nascut dincolo de limitele saraciei si modestiei, minunea icoanelor a luat nastere in locul ideal, in inima lui "nicaieri". Acolo unde, in conditii improprii, de sase ani incoace se tine, zi de zi, sfanta Liturghie. La Manastirea "Sfantul Pantelimon" Craciunul se pregateste mai intai prin post si inchinaciune. Dupa ce timp de sase saptamani mancarea predominanta a fost iahnia de fasole si ciorba de cartofi, pe 20 decembrie se taie un porc, asa cum face tot romanul, iar la bucatarie incep pregatirile. Se fac toba si caltabosi, iar pentru masa de Craciun se pregatesc ciorba din carne de porc, sarmale invelite in foi de varza acra si friptura cu garnitura. In noaptea de 24 spre 25 decembrie, toti credinciosii merg la Sfanta Liturghie pentru Nasterea Domnului, iar a doua zi, la 8 dimineata, in sala de mese a calugarilor se ia prima masa de sarbatoare. .

Citește pe Antena3.ro

Comuna din România unde cresc pietrele, la propriu: Ce sunt trovanții și cum arată locul spectaculos vizitat anual de mii de turiști