Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Astăzi ne vom opri asupra bomboanelor, acele mici delicatese care îi
încântă deopotrivă pe copii şi pe adulţi. Printre primele bomboane
apărute se numără fondantele, inventate de un francez: Emil Dubois,
celebrul bucătar al secolului al XIX-lea.
Astăzi ne vom opri asupra bomboanelor, acele mici delicatese care îi încântă deopotrivă pe copii şi pe adulţi. Printre primele bomboane apărute se numără fondantele, inventate de un francez: Emil Dubois, celebrul bucătar al secolului al XIX-lea.
Povestea şerbetului şi a bomboanelor fondante ne-o relatează Emil Frederic, vestit cofetar român care a trăit la începutul secolului al XX-lea. Emil Frederic povesteşte în lucrarea sa, "Manual practic de cofetărie pentru cofetari şi particulari", apărută în 1928, la Editura Culturală Română, că fondantul s-a născut întâmplător, în timp ce Dubois încerca să prepare şerbet! "Când eram la Paris, am făcut cunoştinţă cu un lucrător bătrân, numit Emil Dubois, care în tinereţea lui a fost la Constantinopol, şi acolo a văzut cum se fabrică şerbetul."
Aşa începe Frederic relatarea sa. Povestea spune că, iniţial, Dubois făcea şerbetul în cazan, după cum văzuze în Orient. Apoi, "în loc să-l frece în cazan, îl toarnă în piatră, cu scopul de a se răci mai repede, şi în modul acesta a devenit fondantul de azi". Sistemul de fabricare a fondantului s-a diversificat în timp. Sistemul "pe piatră" asigură însă obţinerea unui fondant de bună calitate. Iar pentru bomboane, fondantul trebuie făcut din zahăr curat, fără nici un adaos, şi lucrat repede.
PE PIATRÅ. Fondantul pentru bomboane se obţine din "zahăr căpăţână frumos, alb, care trebuie spart într-un cazan de aramă". Peste el se toarnă atâta apă câtă absoarbe şi se aşază pe foc. Când începe să fiarbă, trebuie amestecat repede, ca să se topească zahărul. "Cum începe să fiarbă, îi iei spuma, îl speli pe margini şi dai zor la foc, ca să fiarbă cât se poate mai repede", ne sfătuieşte Emil Frederic. Fiindcă are apă puţină şi fierbe repede, fondantul devine alb, întrucât nu are timp să se îngălbenească. Sistemul pietrei inventat de Emil Dubois presupune ca, atunci când este gata, fondantul să fie turnat "pe o piatră curată, rece, udată". Deasupra se stropeşte cu apă, iar culorile se adaugă la frământat.
Povestea şerbetului şi a bomboanelor fondante ne-o relatează Emil Frederic, vestit cofetar român care a trăit la începutul secolului al XX-lea. Emil Frederic povesteşte în lucrarea sa, "Manual practic de cofetărie pentru cofetari şi particulari", apărută în 1928, la Editura Culturală Română, că fondantul s-a născut întâmplător, în timp ce Dubois încerca să prepare şerbet! "Când eram la Paris, am făcut cunoştinţă cu un lucrător bătrân, numit Emil Dubois, care în tinereţea lui a fost la Constantinopol, şi acolo a văzut cum se fabrică şerbetul."
Aşa începe Frederic relatarea sa. Povestea spune că, iniţial, Dubois făcea şerbetul în cazan, după cum văzuze în Orient. Apoi, "în loc să-l frece în cazan, îl toarnă în piatră, cu scopul de a se răci mai repede, şi în modul acesta a devenit fondantul de azi". Sistemul de fabricare a fondantului s-a diversificat în timp. Sistemul "pe piatră" asigură însă obţinerea unui fondant de bună calitate. Iar pentru bomboane, fondantul trebuie făcut din zahăr curat, fără nici un adaos, şi lucrat repede.
PE PIATRÅ. Fondantul pentru bomboane se obţine din "zahăr căpăţână frumos, alb, care trebuie spart într-un cazan de aramă". Peste el se toarnă atâta apă câtă absoarbe şi se aşază pe foc. Când începe să fiarbă, trebuie amestecat repede, ca să se topească zahărul. "Cum începe să fiarbă, îi iei spuma, îl speli pe margini şi dai zor la foc, ca să fiarbă cât se poate mai repede", ne sfătuieşte Emil Frederic. Fiindcă are apă puţină şi fierbe repede, fondantul devine alb, întrucât nu are timp să se îngălbenească. Sistemul pietrei inventat de Emil Dubois presupune ca, atunci când este gata, fondantul să fie turnat "pe o piatră curată, rece, udată". Deasupra se stropeşte cu apă, iar culorile se adaugă la frământat.
Fondant
Puneţi 500 g de zahăr la fiert cu 150 ml de apă într-o cratiţă smălţuită. La început ţineţi focul pe minim. În timp ce fierbe, se şterg pereţii cratiţei cu o pânză înmuiată bine în apă rece şi stoarsă. După aproximativ un sfert de oră puteţi încerca dacă fondantul este suficient de legat. Luaţi puţin sirop pe degetul arătător şi încercaţi să îl lipiţi de degetul mare. Atunci când desfaceţi degetele, siropul trebuie să se întindă într-o aţă de circa 2 cm. Răsturnaţi fondantul pe o placă de marmură sau într-o cratiţă smălţuită şi turnaţi apă rece. Atunci când s-a răcit adunaţi fondantul la mijlocul vasului, iar apoi frământaţi-l bine în mâini. Separat luaţi cinci portocole şi, după ce le-aţi spălat bine, daţi coaja prin răzătoare. Amestecaţi această coajă cu puţin zahăr şi puneţi-o la topit cu puţină apă. Când e gata strecuraţi-o şi mai lăsaţi-o să fiarbă puţin. După ce s-a răcit puţin, amestecaţi bine fondantul, apoi modelaţi-l sub formă de bomboane, pe care le daţi prin nucă de cocos.
Citește pe Antena3.ro
