Obiceiuri din ţinutul cu soarele aprins în inimă

Dacă nu ai rădăcini, te smulge vântul, spune un proverb balcanic. Şi nici macedonenii nu se dezic de această vorbă veche, clamându-şi de câte ori au prilejul lunga istorie.

În cele mai vechi timpuri, macedonenii au populat partea de sud a Macedoniei de astăzi, primul stat macedonean apărând în secolul al VII-lea î.Hr., în timpul dinastiei Argeade.

Pe vremea lui Alexandru I, macedonenii au început să se extindă spre numeroase oraşe, printre care Aeordania, Bottieae, Pieria, Mygdonia şi Almopia. După o scurtă dominaţie a Imperiului Persan, statul macedonean şi-a recăpătat independenţa, avându-l ca rege pe Alexandru I. Din cauza stilurilor de guvernare greceşti adoptate apoi de Alexandru cel Mare, care avea să ajungă conducătorul unui vast imperiu, şi aici au fost implementate cultura şi ştiinţa grecească.

Un mileniu şi ceva mai târziu, majoritatea etnografilor care călătoreau în Imperiul Otoman clasifica populaţiile vorbitoare de limbă slavă ca fiind... bulgari. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, un grup de intelectuali a dorit să arate că, deşi vorbesc o limbă slavă, macedonenii sunt o etnie ce nu are legătură cu sârbii sau bulgarii.

OBICEIURI MACEDONENE
Cultura poporului macedonean are tendinţe atât tradiţionaliste, cât şi moderniste, acest lucru putându-se observa în afecţiunea pe care o poartă ţării în care s-au născut. Patrimoniul cultural este puternic accentuat în tradiţiile macedonene, în elementele costumelor tradiţionale, decoraţiile şi ornamentele aflate în locuinţe, dar şi în mănăstiri sau biserici, iconostase, sculptură în lemn şi altele.

Tradiţiile macedonenilor sunt puternic ancorate în viaţa de zi cu zi, constituind în acelaşi timp un mod de a le arăta respect strămoşilor, dar şi un ajutor oferit tinerilor pentru a-şi păstra resursele spirituale, tradiţiile religioase sau laice, folclorul muzical, obiceiurile, dar şi arta culinară.

Deşi majoritatea reţetelor sunt pur macedonene, o parte din ele sunt rezultatul influenţelor turceşti şi greceşti. Prepararea mâncărurilor nu implică cunoaşterea unei anumite tehnici şi nici utilizarea vreunui obiect deosebit, totul realizându-se la fel ca şi în restul Europei, însă savoarea bucatelor are ceva special, care te face să le identifici ca fiind macedonene.




Foiţă (foitaj macedonean nedospit)
Ingrediente: 300 g făină pentru aluat, 100 g făină pentru tapetat foile, 150 g untură, un ou, 200 g zahăr tos, două pliculeţe zahăr vanilinat, un vârf de cuţit cu sare, apă cât cuprinde (250-300 ml).
Preparare: Se frământă făina cu oul, sare şi apa până se obţine un aluat consistent şi se întinde pe o planşetă o foaie potrivit de subţire. Separat se freacă untura cu făina pentru foi până se obţine o pastă omogenă. Se întinde peste foaia din aluat, se împătureşte, se face o foaie rotundă, cât o pâine, se presară zahăr tos din abundenţă şi zahărul vanilinat. Se introduce în cuptorul încins şi se ţine până ce plăcinta capătă o culoare cafenie şi devine crocantă. Se rupe cât timp este fierbinte şi se serveşte imediat.


Piroşti
Ingrediente: 250 ml iaurt sau lapte bătut, 12 linguri cu făină albă, 7 g drojdie uscată sau 10 g drojdie naturală, două ouă, o jumătate de linguriţă cu sare, 50 g zahăr tos, 300 g brânză telemea sau brânză bună pentru ras, 100 g zahăr pudră, ulei de floarea-soarelui pentru prăjit.
Preparare: Se bat bine ouăle cu un tel până se albesc, se adaugă sarea, zahărul tos, iaurtul sau laptele bătut. Se adaugă făina cernută şi se amestecă bine până se încorporează toate ingredientele şi rezultă un aluat omogen, asemănător celui de gogoşi turnate. Dacă aluatul este prea moale, se mai adaugă treptat puţină făină până ajunge la consistenţa potrivită. Cu o lingură se ia aluat şi se toarnă în uleiul încins. Se coc pe ambele părţi până devin aurii, se scot cu o spumieră şi se pun pe un platou tapetat cu şerveţele absorbante. Se servesc cu brânză rasă sau presărate cu zahăr pudră.


Plăcintă cu praz
Ingrediente: două ouă, o jumătate de cană cu ulei de floarea-soarelui, o cană şi jumătate de lapte bătut, un fir de praz curăţat şi tăiat rondele subţiri, o cană cu mălai, două căni cu făină albă, un pliculeţ praf de copt, o linguriţă cu sare, ulei pentru tavă, făină pentru tavă, brânză telemea.
Preparare: Ouăle se bat bine cu un tel, după care se adaugă uleiul şi laptele bătut. Se adaugă sarea, prazul şi praful de copt, apoi făina şi mălaiul, se amestecă totul bine cu telul până se încorporează toate ingredientele şi rezultă o compoziţie omogenă. Se unge o tavă cu ulei şi se presară făină, se toarnă compoziţia, se nivelează şi se introduce în cuptorul încins. Se coace la foc potrivit până devine aurie deasupra, se scoate şi, după ce s-a răcit puţin, se taie bucăţi. Se serveşte simplă sau presărată cu brânză rasă.