Parastas si voie buna la Odeon

 

Sa mai fie astazi teatrul acea oglinda care dintru inceputuri le-a aratat "vremurilor si multimilor infatisarea si tiparul lor", asa cum glasuia odata Shakespeare prin vocea lui Hamlet? Un raspuns izbitor la aceasta intrebare ar putea fi spectacolul "Gaitele" de la Teatrul Odeon, in regia lui Alexandru Dabija. 

 

Dorina Lazar, o "gaita" care stie rostul parastaselor

Este evident inca de la inceput ca intentia sa a fost aceea de a transcende umorul specific textului lui Kiritescu. Mesajul? Foamea, sub toate aspectele ei, ar fi definitia cea mai potrivita pentru un anumit segment (reprezentativ, de altfel) al neamului caruia ii apartinem.  

De la pomenile cu sunet de fanfara si muzica de petrecere dinspre Gradina Publica si pana la gratarele din spatele blocului, cu casetofonul dat la maximum, drumul este extrem de scurt. De doar un secol. Si ce-i un secol pentru un regizor care vrea sa aseze discret in fata unei societati cu tendinte de spiritualizare o oglinda veche si prafuita? Foamea, ca stare definitorie a unei lumi, iese la suprafata impunand o senzatie de gol, care, vorba Anetei Duduleanu (excelent interpretata de Dorina Lazar), "te cam lesuieste la stomac". Intr-o lume in care omul tinde sa alunece in subuman, comedia capata si ea accente tragice, mai ales in scena celebrei pomeni a Margaretei. De fapt, dezumanizarea este punctata prin elemente gastronomice de-a lungul intregii montari. De la gustul de dulceata amestecat cu cel de fanfara mortuara din prima parte a piesei si pana la gustul de coliva de la parastasul din final, nu se modifica nimic in psihologia personajelor, desi trece peste ele o moarte, cea a tinerei Margareta. Impietrirea spirituala capata accente grotesti in scena finala. Este o lume in care "cel pomenit" e un simplu pretext pentru o masa. Coliva e desacralizata, ca si painea si vinul. Nimic nu mai pastreaza simbolistica traditionala si crestina a daruirii. Bataia cu sifon pune capac mesei de pomenire care pare sa degenereze intr-o adevarata petrecere cu muzica si voie buna. Sa fi incercat oare Dabija sa surprinda aici celebra "atitudine mioritica" a romanului in fata mortii sau sa fie vorba mai degraba de oglinda lui Hamlet?!  

"Sa taie numaidecat curcanul al mare si trimite pe Cristea la George dupa varza. Nu stiu cum o fi la lumea ailalta, dar pe mine ma lesuieste la stomac" - Aneta Duduleanu, "Gaitele" de Al. Kiritescu  

 

INGREDIENT : TEMPERA

Arta naiva, denumita si "arta primitivilor moderni", a aparut la inceputul secolului al XX-lea in Europa. Creatiile artistilor naivi, exprimate initial sub imboldul nevoii de destindere de la sfarsit de saptamana, construiesc o noua viziune a mijloacelor de exprimare plastica, dincolo de orice academism. Artistul naiv devine astfel un receptacol al unor imagini asa-zis imperfecte. Imperfectiunile acestea ne trimit imediat spre starea de inocenta. Printre artistii de seama ai acestei fascinante grupari se afla si pictorita S...raphine, al carei destin impresioneaza si printr-un oarecare tragism. Menajera a criticului de arta Wilhelm Uhde, care a descoperit-o si a exploatat-o, ea se remarca printr-o serie repetitiva de flori si frunze. Le picteaza cu minutiozitatea si spontaneitatea caracteristica naivilor, intr-o perioada cand patronul si negustorul artei ei, W. Uhde, o abandoneaza... Dar ce semnificatii au rodiile din lucrarea sa cu acelasi titlu? Rodia, fructul cu multe seminte, este un explicit simbol al fecunditatii. In Grecia antica era atributul Herei si al Afroditei. In Asia se spune ca rodia desfacuta deasupra capetelor mirilor constituia un ritual aducator de noroc. Iar alteori rodia poate purta simbolul erotic al vulvei... Seraphine "RODII"