Păstrarea datinei in arta argilei

Modelarea lutului este un meşteşug practicat pe meleagurile noastre incă de pe timpul geto-dacilor. Ceramica, ce se regăseşte in muzeele romăneşti, mărturiseşte continuitatea milenară a poporului romăn. Astfel, arta populară romănească de prelucrare a pămăntului s-a intemeiat pe o tradiţie străveche, păstrată cu sfinţenie.

Modelarea lutului este un meşteşug practicat pe meleagurile noastre incă de pe timpul geto-dacilor. Ceramica, ce se regăseşte in muzeele romăneşti, mărturiseşte continuitatea milenară a poporului romăn. Astfel, arta populară romănească de prelucrare a pămăntului s-a intemeiat pe o tradiţie străveche, păstrată cu sfinţenie. Astăzi, in Romănia mai există puţini pasionaţi ai lutului care, de căte ori au ocazia, vorbesc despre olărit cu mare dragoste. Cu ocazia Festivalului Naţional de Folclor, desfăşurat in Parcul Cişmigiu, căţiva olari şi-au expus direct pe iarba verde ceramica frumos prelucrată şi decorată. Oale, ulcele, străchini, farfurii şi alte vase de lut atrăgeau privirile vizitatorilor, care se opreau şi le admirau. Unii doar intrebau căt costă, alţii mai şi cumpărau.

"Fiul lui Gheorghe Ţandrea"

Printre olarii veniţi in Cişmigiu l-am cunoscut pe "fiul lui Gheorghe Ţandrea din Horezu", după cum insuşi s-a prezentat. Işi expusese in Cişmigiu cele mai frumoase farfurii din ceramică. Lăngă el, roata olarului - gata pregătită, pentru ca "fiul lui Gheorghe Ţandrea" să lucreze pe loc lutul moale adus "de departe". El a inceput să practice meşteşugul olăritului iniţial ca pe o joacă. "De zece ani insă mă ocup chiar serios, respectănd tradiţiile. Am şi un băiat căruia ii place să decoreze. Eu lucrez vasele, iar el le decorează, impreună cu soţia mea", ne-a spus meşterul. Olarul merge cu tradiţia pănă la capăt şi, nu numai că transformă pămăntul in artă, dar şi găteşte in vasele pe care le creează. "Facem fasole cum făceau bunicii. Măncăm in străchini. Nu spun că nu imi place să mănănc in farfurii normale, dar măncarea e mai dulce in vase de lut. De asemenea, ţuica o bem in ceşti de ceramică", ne-a mărturisit meşteşugarul.

Â

Drumul humei

"Fiul lui Gheorghe Ţandrea" ne-a explicat amănunţit etapele de prelucrare a lutului. In timp ce ne vorbea, olarul s-a aşezat la roată ca să ne arate ce inseamnă să modelezi pămăntul. "Dacă vă vorbesc şi nu vă arăt, nu are nici un farmec", spunea el. Şi a continuat: "Pămăntul il săpăm toamna şi il aducem acasă ingheţat. Il bate văntul, se dezgheaţă, după care iar ingheaţă. Adus acasă, il săpăm cu sapa ca să-i spargem bruşii. Il batem apoi cu un mai de lemn, facem o turtă mare. Altădată tăiam turta la cuţitoaie (un fel de coasă cu mănere) in felii mai subţiri. Acum se bagă la malaxor. Se fac ulterior gogoloaţe mai mici şi se bagă in apă. După aceea, il călcăm cu piciorul de două-trei ori. Apoi il facem turte, il băgăm in saci de nailon, ca să-l ţină proaspăt şi să nu prindă coajă. La final se face obiectul, se decorează, se finisează şi se dă drumul la uscat. După ce se usucă bine, se face prima ardere, după care se scoate, se zmălţuieşte şi apoi se face a doua ardere". Olarul ne-a spus că prelucrarea lutului cere multă migală şi că, pentru a o practica, trebuie să-ţi placă şi să iubeşti arta. Contează şi inclinaţia, căci nu e suficient să ştii cum se invărte roata.

Indeletnicire veche

Descoperirile arheologice atestă că inceputul ceramicii este legat de meşteşugul impletitului. Coşurile impletite unse cu lut inmuiat au fost cele dintăi recipiente confecţionate de oameni. Olăria s-a născut in urma arderii intămplătoare a unor astfel de coşuri şi vreme indelungată vasele au fost lucrate prin această tehnică. Treptat, suportul de impletitură a dispărut. Oamenii au inceput să conceapă pereţii vaselor din făşii de lut moale, care se infăşurau de la fundul vasului spre gura lui in diverse forme. Geto-dacii confecţionau două tipuri de vase din ceramică: vase lucrate cu măna şi vase realizate la roata olarului. Ceaşca dacică, vasul-borcan, oala cu o toartă sunt vase lucrate cu măna. Dintre vasele concepute la roată fac parte: strachina fără picior, ulciorul cu o toartă, farfuria, vasul tronconic, capacul, oala, chiupul.

Pasiune

In ţară, puţini mai sunt cei care practică olăritul. Pentru ca tradiţia strămoşească de prelucrare a lutului să nu dispară, olarii care incă mai lucrează incearcă să inoculeze tinerilor pasiunea lucrului cu pămăntul. Aşa se face că la Festivalul Naţional de Folclor din Cişmigiu, Constantin Dumitru, un bărbat de 69 de ani, originar din satul Pisc, comuna Ciolpani, ii invăţa pe copii arta olăritului. Cu măinile inmuiate in lut, le explica celor mici cum trebuie invărtită roata sau căt de moale trebuie să fie pămăntul pentru ca rezultatele să fie pe măsură. Copiii erau entuziasmaţi de ce-i invăţa olarul şi incercau şi ei, aşa cum se pricepeau, să dea o formă plăcută lutului moale. "Eu m-am născut in pămănt. Tatăl meu a fost olar, bunicul meu a fost olar, toţi ai mei au fost olari", ne-a mărturisit Constantin Dumitru. A invăţat meserie de la tatăl său. "Tata imi dădea pămănt, iar eu făceam, alături de el, ce-mi trecea prin cap", şi-a amintit meşteşugarul. Constantin Dumitru are două fete, care insă nu au vrut să inveţe olăritul. Are şi nepoţi, care, de asemenea, nu sunt dornici de a invăţa arta modelării lutului. El este trist că in familia lui meşteşugul va lua sfărşit o dată cu el.