Porumb fiert si amintiri

Dragii mei, va spuneam data trecuta de corcoduse, de amintirile pe care ele mi le trezesc. De data aceasta, alt parfum, alt fel de sentimente mi se desteapta in suflet. De mult nu i-am mai pomenit numele bunului meu Hristache. Nu ca l-am uitat, dar vara, momentele copilariei sunt cele care se cuibaresc in inima si nu imi dau pace. N-ai ce-i face! Matusa e batrana, memoria ei nu mai pastreaza decat crampeie de viata pe care le impleteste cu vorbe.

Dar sa… sar sprinten cateva etape si sa trec de la copilarie la anii de maturitate! Va spuneam de Hristache si de toamna. Ce mult ii mai placea porumbul fiert, dat bine prin sare… Cum il gasea in piata, venea acasa cu sacosa plina de "cotolani" pe care singur ii curata si ii aseza in oala. Il desfacea din panusi, matasea rosiatica-aurie o punea de-o parte (o usca si iarna facea un ceai fierbinte, leac la cine stie ce boala). Pe fundul oalei punea cativa panusi, apoi porumbul si deasupra iarasi panusi. Umplea vasul cu apa si il punea pe flacara aragazului. Si statea acolo o ora-o ora si jumatate, pana ce se fierbea. Se vedea pe fata lui ca nu mai avea rabdare sa guste din bunatatile de pe foc. Era ca un copil mic ce dorea cu ardoare o prajitura. Iar eu intram in jocul lui, pentru ca toata casa se umplea de aburul porumbului fiert. Era imposibil sa nu vrei sa mananci si tu. Apoi, cand era gata, il scotea din oala, il aseza pe o farfurie si incerca sa muste din porumbul fierbinte. Se frigea, iar ca sa scape de glumele mele, tacea malc. Stia ca de fiecare data rad de modul in care mananca porumbul fiert. Daca il vedeam ca se plange ca este prea fierbinte, izbucneam in ras si il numeam… "copil".

De fiecare data cand simt aroma porumbului fiert, mi-l amintesc pe Hristache al meu, cu toate gesturile lui pline de pofta, pline de dorinta de a "infuleca" mai repede bunatatile pe care numai el stia sa le faca. Pentru mine, acesta nu este numai parfumul toamnei, este ceva mai mult, esenta unui timp care imi intra in suflet, rascolindu-l. Si cand ma gandesc ca vine vremea muraturilor, pe care de fiecare data le punea bunul meu Hristache, parca imi este frica. Imi este teama sa nu ma pierd in acest valmasag de amintiri. (Matusa Elvira)

POVETE

PENTRU IARNA. Cojile de rosii ramase de la bulion, nu trebuie aruncate. Se vor pune la uscat la umbra si apoi se vor pastra in saculeti de tifon, iarna, supa sau ghiveciul, de exemplu, au un gust foarte bun daca adaugam un pumn din acele coji de rosii uscate. ORDINE. Daca avem nevoie sa preparam un amestec din faina si apa sau din faina si lapte, nu faina trebuie pusa in lichid, ci invers: apa (sau laptele) trebuie turnate, treptat-treptat, in faina si amestecate incetisor. ANDIVE. Pentru prepararea salatei de andive, acestea se curata de partile stricate si se folosesc numai frunzele albe. Salata nu se amesteca, deoarece frunzele de andive care sunt fragede se sfarma. CAFEA. Zatul de cafea poate fi grabit sa se aseze prin adaugarea catorva picaturi de apa rece (care a fost fiarta si racita). Pentru o eficienta mai mare, miscarea de turnare a picaturilor de apa rece trebuie sa se execute "in cruce". PIURE. Cartofii fierti pentru piure trebuie zdrobiti si frecati cat sunt inca fierbinti.