Povestea ciobului de lut

Reporter: Cum incepe povestea "ciobului de lut"?

Doina Isfanoni: Povestea aceasta trebuie legata neaparat de viata omului, de istoria lui, a romanului, pentru ca la el ne raportam. Olaria populara in viata cotidiana, dar si in viata spirituala a omului este foarte importanta. Si iacata: intotdeauna, de la intratul in viata la nastere apare "blidul de la Ursitori" si pana la a se face omul "oale si ulcele", toata viata lui este marcata de existenta "ciobului de lut".

Sa urmam traseul pe care ni-l propune viata omului. Cum este "blidul de la Ursitori"?

Strachina si oala, in aceasta ipostaza, sunt intotdeauna piese noi, pentru ca se intra in viata cu ele. In ele se pun insa diverse alimente. Poti sa adaugi farfurii mai mici cu o sumedenie de preparate - branza, carne, dulciuri - si atunci se diversifica prezenta vaselor de lut. Simbolismul acestor oale este dat de legatura intre starea de bine, preaplinul vietii si preaplinul oalei, care inseamna o modalitate de a circumscrie intr-un recipient, adica intr-un perimetru inchis, norocul copilului.

In orice situatie, vasul trebuie sa fie plin?

Relatia dintre plin si gol este foarte interesanta in spiritualitatea populara. Oala plina inseamna intotdeauna binele. Exista credinta sa nu dai niciodata un vas gol cuiva, pentru ca ar aduce raul. Vasul trebuie sa stea cu gura in sus si nu se lasa niciodata gol.

Cum apare "ciobul" la nunta?

Primul element este plosca. In Transilvania, Oltenia, dar si in Muntenia apare plosca de lut, acea piesa circulara din care beau invitatii. Apoi, la "masa mare" de la nunta exista o vesela extraordinar de bogata: de la cani, cescute, ulcioare, ulcele, castroane, farfurii pana la "fripturelnite" din care se vad puii rumeniti.

Exista un vas care nu trebuie sa lipseasca de la nunta?

"Ulciorul de nunta". El este simbol de fecunditate, este substitutul femeii, care trebuie sa fie fecunda. Ulciorul se leaga in traditia populara de inmultirea neamului si de justificarea, din aceasta perspectiva, a nucleului de baza al comunitatii: familia. "Ulciorul de nunta" din centrele oltenesti are reprezentari fantastice: este barza, este closca cu pui sau e reprezentat prin alte pasari care in spiritualitate si in mitologie sunt protectoarele puilor, in general.

Sub ce forme apare la inmormantari si la praznice?

In primul rand avem cana cu care se toarna apa la scalda mortului. Acesta este vasul care se sparge dupa ce se scoate mortul din casa. Mai exista ulcicuta care se pune cu apa la streasina sau pe pervazul ferestrei si din care se crede ca sufletul vine si bea timp de 40 de zile. La pomenirea de 40 de zile avem "ulciorul de paos", din vestul Transilvaniei. El este simbolul renasterii vietii. Ulciorul are pe toarta spirala vietii care, prin intermediul acestui motiv, dar si prin intermediul continutului - apa - marcheaza hotarul desprinderii sufletului de trup si a defunctului de comunitate la implinirea celor 40 de zile. Pentru pomeniri intalnim "oale de mosi". "Joimaritele" sunt niste canite mai mici pentru pomenirea sufletelor raposatilor in postul Pastilor. La tortita li se leaga "flori de primavara" si se umplu cu apa sau vin. Se dau in general copiilor.

In viata de zi cu zi, care este locul "ciobului"?

In gospodaria traditionala romaneasca, vasele de lut au o importanta deosebita. Sa incepem cu cele in care se prepara mancarea: "fripturelnita", "oala de sarmale", vase pentru copt cozonacul.

Care sunt calitatile lutului, care fac mancarea gatita in asemenea vase sa fie mai gustoasa?

Folosirea vaselor de lut in gospodaria traditionala se incadreaza in ceea ce se cheama astazi "bucatarie naturista", in primul rand datorita porozitatii argilei. De aceea, oala de lut revine in forta in viata omului modern. Pentru ca absoarbe treptat apa si o elimina prin pori, oala de lut creeaza savori culinare. La friptura, de exemplu, coptul se face in abur, ceea ce da un gust nemaipomenit carnurilor.

Mancarea se si pastreaza in oale de lut.

Exista intr-adevar recipiente destinate pastrarii unor alimente. Asa se conserva magiunul de prune din Moldova sau liptarul, cum i se spune in sud-vestul Transilvaniei. Tot in vase de lut se depune untura, impreuna cu friptura si carnatii, care nu rancezesc.

Exista recipiente de "prelucrare" a alimentelor in oale de lut?

Da, aici ar intra recipientele pentru otet, ulcioarele nesmaltuite, "otetarele". Dar mai avem tot aici "laptaresele", in care se pune laptele la prins si din care se aduna smantana. Sunt facute din lut negru, culoare obtinuta prin arderea fara oxigen a ciobului in cuptor. Atelierele de la Marginea, Suceava, sunt cele mai renumite pentru aceste vase.

Cum se intretin oalele de lut?

In primul rand trebuie sa stim ca exista "oale de frupt" si "oale de sec". In functie de post, unele se urca in pod si altele se coboara. Dar toate se oparesc pentru a scoate din porozitatea lor grasimea de orice tip. In momentul in care pui pentru prima data in vas ceva este necesar sa permeabilizezi vasul, impregnandu-l cu saramura sau grasime.

Sa vorbim putin despre vesela, pentru ca si aici "ciobul de lut" este la loc de cinste in viata romanului.

In casa traditionala gasim strachini si castroane pentru ciorba, cani si cescute. Din cescute, romanul bea numai tuica. Sunt apoi ulcioare in care se duce apa la camp, pentru a o pastra foarte rece. De asemenea, mai avem o serie de boluri, strachini foarte inalte, pentru piftii.

Exista vase speciale pentru hramuri?

Sa spunem ca "ciobul de lut" insoteste viata intr-o multitudine de ipostaze private, dar si comunitare, intr-un mod intim, dar si public. La petrecerile comunitare de tipul hramurilor, existente si astazi in Oltenia si in Moldova, oamenii se aduna in jurul bisericii si mananca in comun. Fiecare familie are setul personal de vase din lut.

Daca vasele in care se gateste mancarea de regula nu sunt smaltuite, cele in care se servesc bucatele sunt. Ele sunt decorate? Care sunt motivele folosite?

Motivele sunt extrem de diverse, de la cele geometrice - cum ar fi zigzaguri, romburi, linia franta - la cele vegetale (flori) sau avimorfe (pasari). In centrele de la Radauti intalnim motive simbolice: biserica, crucea, spirala, mai rar acvila.

Ce culori se folosesc?

Cromatica este si ea foarte bogata. In functie de pigmenti, vom intalni cobaltul in centrele transilvanene, game calde in Moldova. Sunt specificitati cromatice pe centre, specificitati pe categorii. La ceramica de uz, culorile si motivele sunt mai putine, dar, la ceramica decorativa, fantezia olarului nu poate avea limite.

La ceramica utilitara, decorul are si un scop mai practic?

Fara indoiala. El poate fi in relief, ceea ce se numeste "imbranare", adica "braie alveolate", suluri de lut puse in exterior si apoi amprentate cu degetul. Decoratiunea este foarte simpla si foarte arhaica. Decorul are complexe functii, ca in toate artele decorative, de marcare a siluetei formei, de punctare a anumitor zone, cum ar fi fundul sau "umarul" farfuriei. Copiii sunt indemnati sa manance pana vor vedea "ochisorul" sau "spirala" din fundul farfuriei. Se umple vasul pana la "brana" sau pana la brau, element decorativ care marcheaza o limita.

In ce masura reuseste "ciobul de lut" sa vorbeasca despre lumea din care a luat nastere?

Ciobul ceramic este intr-adevar un evaluator al culturii si civilizatiei care l-a creat. El poate atesta si vechimea acelei comunitati. Este si motivul pentru care se pune astazi atata pret pe olaria romaneasca. Ea asigura prin modelaj, prin forma si decoruri, prin tehnologia prepararii identitati culturale inconfundabile pentru poporul nostru.