Povestea supei: De 20.000 î.Hr. oamenii se răsfață cu această hrană care hrană include vitamine, minerale, proteine și fibre în același timp.

de Andreea Tiron | 07 Ian 2024 • 10:40

Oamenii gătesc supe din toate timpurile. Este cea mai simplă formă de hrană preparată, de bază fără îndoială, pentru că include vitamine, minerale, proteine și fibre în același timp.

Cuvântul supă derivă din cuvântul latin „suppa”, care se referă, de fapt, la pâinea înmuiată în zeamă. Cuvântul se regăsește și în limba proto-germanică ca „sop”, referindu-se la ceva ce astăzi asociem cu crutoanele, fiind o bucată de pâine uscată ce se îmbibă în supă. Termenul actual a fost popularizat în anii 1600 de „soupe” din franceză.

Potrivit cumvaplace.ro, supa nu a fost prima formă de hrană a oamenilor, pentru că dieta primilor umanoizi era oarecum similară cu cea a cimpanzeilor moderni, incluzând cantități mari de fructe, frunze, flori, scoarță, insecte chiar. Cu cel puțin 2,6 milioane de ani în urmă, a început, însă, să se modifice, prin încorporarea cărnii și a măduvei de la animale mici până la cele foarte mari. Umanoizii nu mai erau doar culegători, erau deja vânători. Încet-încet au dezvoltat unelte, iar la un moment dat, probabil înainte de a inventa roata, totuși, au inventat ceaunul pe care l-au sprijinit sau atârnat deasupra focului din vatră, în adăpost.

Primul bol de supă a fost descoperit în peștera Xianrendong, provincia Jiangxi, China, și se crede că datează din 20.000 î.Hr. Ceramica antică prezenta urme de ars, ceea ce ar sugera că utilizatorul făcea un fel de supă fierbinte. Deși acesta este cel mai vechi exemplu de castron de supă, istoricii speculează că primele supe ar fi putut pur și simplu gătite direct în pământ. Mai exact se săpa o groapă, se căptușea cu piele sau intestin de animal, iar această „oală” era umplută cu apă, iar încălzirea se făcea prin adăugarea unor pietre fierbinți. Folosirea rocilor fierbinți pentru a fierbe apa era o practică întâlnită printre oamenii de Neanderthal. Oamenii de știință consideră că prepararea hranei prin fierbere (apa clocotită) urmează frigerea (pe pietre, direct în foc) și precede coacerea (primele cuptoare cu fost săpate în pământ). Ca urmare, primele supe au fost pregătite de oamenii de Neanderthal.

Iar în timp, supele și-au dovedit nu doar utilitate, ci și-au câștigat notorietatea!

De sute de ani bunicile recomandă supa de pui atunci când suntem răciți sau gripați, ori supă de chimion pentru probleme digestive sau pe cea de usturoi, tot din motive terapeutice. Acest lucru se datorează faptului că supele sunt bogate în nutrienți, proveniți din legumele folosite, dar și de proteine, atunci când sunt gătite cu carne. Ați putea spune că fiind alimente fierte, îndelung procesate, își pierd valoarea nutritivă. Evident că o parte se pierde, nu vorbim despre crudități, dar să nu uităm că supele sunt mâncăruri ce se gătesc lent și nu neapărat la temperatură foarte mare. Nu trebuie ca focul sub oală să fie iute, iar zeama noastră toată bulbuci. În primul rând s-ar tulbura, în al doilea rând nu așa se gătea pe vremuri, atunci când și-au făcut supele intrarea în bucătăria oamenilor.

Supele originale nu arătau ca acum, iar acest lucru trebuie subliniat. Erau, practic, o mâncare completă, destul de groasă, nicidecum supă limpede, care conținea și zeamă și legume și carne (nu totdeauna, de cele mai multe ori doar oase). Iar de bază erau cartofii sau napii. Și se mânca cu multă pâine, care pentru cele mai multe familii era neagră, udă sau chiar mucegăită. Noi trăim acum unele dintre cele mai ușoare timpuri din istorie, din punct de vedere al nevoilor de bază, și tindem să scăpăm din vedere faptul că foametea a lovit de multe ori umanitatea, mai ales în preajma războaielor. Așadar zeama despre care vorbim noi acum era uneori aproape goală, însă în vremurile bune, de primăvara până toamna, măcar, se mai găsea câte ceva de pus în oală. Iar pâinea, oricât de uscată ar fi fost, se putea înmuia ușor în zeama caldă. Iar aceasta este una dintre cele mai importante calități ale supei: încălzește! În plus, aduce o relaxantă senzație de sațietate, ceea ce poate ajuta chiar și la pierderea în greutate, pentru omul modern al secolului XXII.

Supa concentrată, de pasăre sau vită
Supă de oase, mai mult decât o supă, un medicament!
Supă concentrată de legume
Supe de vreme rece
Supă de vită cu găluște
Supă de pasăre cu tăiței
Supă deasă cu fasole
Supă de legume
Supă de roșii
Minestrone

Pentru cei care se gândesc că ar avea nevoie de o supă, dar ar prefera un preparat ceva mai puțin tradițional, ei bine, nu e nimic complicat. Pornind de la o supă concentrată făcută în casă (aveți rețetele mai sus), puteți oricând să faceți o minunăție de supă-cremă, fină și sofisticată.