Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La Cota 1.000, pe drumul dintre Sinaia şi Tărgovişte, 40 de copii şi căţiva adulţi sunt impreună la un picnic. Un glas strigă după un puşti ce nu se-ndură să lase din mănă zmeul ce prinsese a se inălţa⦠O femeie intreabă dacă toată lumea are farfurii şi furculiţe... Apoi, cineva spune: "Cine rosteşte rugăciunea inainte de masă?". Şi patruzeci de voci de copil şoptesc cuvintele de inchinare lui Dumnezeu...
La Cota 1.000, pe drumul dintre Sinaia şi Tărgovişte, 40 de copii şi căţiva adulţi sunt impreună la un picnic. Un glas strigă după un puşti ce nu se-ndură să lase din mănă zmeul ce prinsese a se inălţa⦠O femeie intreabă dacă toată lumea are farfurii şi furculiţe... Apoi, cineva spune: "Cine rosteşte rugăciunea inainte de masă?". Şi patruzeci de voci de copil şoptesc cuvintele de inchinare lui Dumnezeu...
Dora DâIstria - ecologie şi caritate
"In urmă cu patru ani, un grup de prieteni indrăgostiţi de munte ne-am propus să facem un club de turism montan. Dar ne-am dorit să facem şi acţiuni caritabile. Aşa că fundaţia noastră, care poartă numele primei femei care a urcat pe Mont Blanc - o romăncă, Dora DâIstria - a inceput prin a organiza, acum căţiva ani, un eveniment special pentru un grup de bătrăni asistaţi social" - a inceput a ne explica preşedintele de onoare al Clubului Dora DâIstria, Sorin Branţov, cum s-a ajuns la organizarea picnicului la care eram de faţă. "In satul Vişineşti, la 20 km de Moreni, in Dămboviţa, există un obicei ca femeile in vărstă, de obicei văduve, să ţină tot postul Paştilor, iar in a treia duminică după Inviere să dea o pomană la care cheamă tot satul. Şi, pornind de la numele femeilor care au dat de pomană soldaţilor romani după răstignirea lui Iisus, şi care au fost numite «mironosiţe», tot aşa am numit şi noi această masă «Pomana mironosiţelor». Am organizat de două ori această «pomană» la Vişineşti, ducănd acolo bătrăni. Noi am dat alimentele, iar femeile-mironosiţe au organizat pomana. Anul acesta am repetat gestul intr-o altă formă. Am luat 40 de copii, de la mai multe orfelinate de tip familial din Giurgiu, impreună cu educatoarele lor şi i-am adus intr-o excursie la Sinaia, la Castelul Peleş, după care am ales drumul spre Tărgovişte pentru a poposi aici, la Cota 1.000, şi a organiza un picnic pentru ei."
Deprinderi de viaţă
Despre "familia din casa de copii" de la Giurgiu ar trebui probabil să mai scriem, pentru a atrage atenţia asupra unei formule de "instituţionalizare a copilului" care a dovedit că dă roade. "O casă de tip familial respectă structura unei familii adevărate. Avem 8-10 copii, apoi «mamele» şi «taţii» care sunt educatoarele/instructoarele şi educatorii/instructorii. Spre deosebire de orfelinatele mari, copiii au acces in toate spaţiile (şi la bucătărie) şi invaţă toate deprinderile necesare pentru viaţă", ne-a spus doamna Veronica, educator la "Casa Noastră". "Copiii sunt invăţaţi inclusiv să gătească. Noi alegem in fiecare seară cu ei meniul zilei următoare, scoatem alimentele şi, in fiecare zi, un educator şi doi elevi fac cu răndul la bucătărie şi pregătesc măncarea. Fondurile necesare le obţinem de la Direcţia Copilului, avem şi un sponsor, Clubul Rotary, din Bucureşti."
"Cănd voi fi mare"
Copiii se simt protejaţi in aceste case, ajung să fie printre primii in clasă, cum este Stelică Bucur, de 11 ani, alţii ajung studenţi, ca şi Gina Petronela Isaia, care invaţă acum la Facultatea de Medicină Veterinară. Există insă intotdeauna un "deficit" afectiv in viaţa acestor copii, pe care educatorii incearcă să il suplinească. "Unii nu-şi doresc să işi mai intălnească părinţii care i-au abandonat, iar noi, educatorii, incercăm să ii facem să inţeleagă că legăturile de sănge trebuie refăcute uneori chiar de ei, de copii. Alţii işi doresc să fie din nou alături de părinţi, dar aceştia refuză să-i vadă. Incercăm să le ostoim dorul." Important este ca fiecare copil să aibă un ţel in viaţă şi să-şi dorească să-l implinească.
Şi poate cel mai sensibil răspuns la intrebarea "Ce vrei să te faci cănd vei fi mare?" l-am primit de la Dumitra Steliana Giugun, de la "Casa Mea": "Imi doresc să fiu educator maternal şi să am grijă de alţi copii fără părinţi".
Toţi copiii sunt frumoşi!
Ii atrage aparatul de fotografiat. Vin către tine, căte unul, căte doi, mai mulţi, şi iţi cer să-i fotografiezi. Se ţin de mănă, se imbrăţişează. Răd. Apoi te roagă să-i laşi să privească imaginea. "Nu-i aşa că suntem frumoşi?", te intreabă. Le spui că "sunt frumoşi, aşa cum frumoşi sunt toţi copiii de pe pămănt". Apoi te temi că te vor intreba, dacă sunt atăt de frumoşi, de ce au fost părăsiţi? Şi pleci privirea, să nu-ţi pună intrebarea şi, mai ales, să nu vadă in ochii tăi că nu ai nici un răspuns.
Supă de rasol
Pentru reuşita acestei supe atăt de sănătoase pentru copii ai nevoie de un rasol de viţel, cu tot cu os şi măduvă, căntărind in total cam un kilogram şi jumătate. Apoi: două cepe, doi morcovi, o ţelină mică, 4 litri de apă şi sare după gust. Găluştele de pus in supă le pregăteşti din două ouă, 4 linguri de griş, un vărf de cuţit de sare şi un vărf de cuţit de praf de copt. Rasolul se curăţă şi se pune intreg in oala cu apă rece, care se dă la fiert la foc mic. Se ia spuma de căte ori este nevoie şi se adaugă la fiert şi legumele intregi, curăţate şi spălate. După prima jumătate de oră de fierbere se adaugă sarea (sau un mix de condimente pentru supă). Nu se pune mai devreme, pentru că atunci s-ar intări carnea. Se lasă tot pe foc mic, incă 40 de minute, după care se scoate cu lingura rasolul, se rupe (se taie) carnea in făşii şi se pune separat, intr-un vas acoperit, să rămănă caldă. Se scot şi legumele, care se taie in cubuleţe de mărime potrivită. Se pregătesc apoi găluştele. Mai intăi se separă albuşurile şi gălbenuşurile şi se bat separat, cu telul. Cănd albuşurile sunt spumă, se adaugă treptat gălbenuşurile şi grişul - in care s-a amestecat bine praful de copt. Se pune din nou supa la fiert, iar cănd clocoteşte se adaugă in ea cu o lingură din compoziţia de găluşte (nu trebuie să fie prea mari, pentru că nu vor fierbe bine şi rămăn tari in interior). Găluştele sunt fierte cănd s-au ridicat deasupra. Eventual, se scoate una pe farfurie şi se incearcă, tăind-o cu lingura, dacă are mijlocul fiert. Se presară pătrunjel tocat şi se servesc găluştele cu supa, iar rasolul se poate mănca separat, ca felul doi, cu legume fierte şi un sos de hrean, cu sfleclă roşie sau cu alte garnituri.
