Reteta de suflet

Ce-a fost, ce e si ce-o fi sa mai devina Litoralul romanesc? Cum o suflare a timpului poate preface locurile? Acolo unde fu cetate, e golf, iar pe fundul lui cine are rabdare si stiinta sa caute mai afla, poate, cioburi din vieti de demult. Acolo unde fu pinten in mare, e dana de port. Acolo unde fusesera limanuri, navalira apele cele sarate… Marea fura din intinsuri… Nisipul e inghitit de beton. Oamenii sunt mai multi, locurile de promenada mult mai inguste… Chiar si in vacanta, clipele trec mai repede, de parca, nevazuta, o mana muta acele de ceasornic.

Cu nici sapte decenii in urma, cineva se incumetase sa cuprinda tara, asa cum era ea inainte de 1940, de la un capat la altul. "Pitorescul Romaniei. In lungul granitei" e marturia unui timp, lasata noua de profesorul I. Simionescu. Din filele ingalbenite de vreme, va propun azi o fresca a Pontului Euxin, asa cum se dezvelea el lumii, la anul 1939. A trecut de atunci o viata de om…

"De pe inaltimea Capului Midia, o data cu vii bogate, azi cu pomi piperniciti, prinzi cel dintai dintre contraste. Jos, la temelia capului suera valurile biciuite de vant, pe cand mai incolo, pe plaja de la Mamaia, mania e aratata numai prin dungile albe de spuma ce se pierd pe netezisul nisipului. Lacul Tasaul si mai ales al Mamaiei cel mult au fata incretita. Contrastul e mai evident pe drumul ce duce de la Constanta la Harsova, cand te opresti sa vezi asa-numita Insula a lui Ovidiu, umbrita de salcii. Marginea marii, dincolo de plaja, e ca o trasatura alba de penson, pe cand lacul e ca o pata untdelemnie prin reflexul asfintitului.

De aici incepe si opera omului. Marele Otel de la Mamaia, cu obloanele caramizii, se ridica izolat la capatul plajei largi; forfota omeneasca, vara, e adunata in fata arclui larg de cabine moderne, indaratul carora o gradina destul de umbroasa imprejmuie cladirea in stil oriental a fostului palat domnesc. Pe luciul curatat de curand al lacului Mamaia aluneca usor luntrile vaslitorilor amatori. Un cuib de vile spun intentia crearii unei statiuni maritime, legata de Constanta nu numai cu drum de fier dar si cu o strada pietruita, pe care vajaie in goana nebuna automobilele…"