Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
I-am ascultat pe copiii din Sviniţa - un sat sărbesc din Mehedinţi, pe Clisura Dunării - vorbindu-mi despre felul in care au cules reţetele strămoşeşti de la bunicile lor, cu părerea de rău că n-am fost in zilele acelea alături de ei. Să iscodesc, să aflu amănunt cu amănunt cum se pregăteşte o reţetă ori alta, şi apoi să degust toate bunătăţile pe care bătrănele, cu măinile lor binecuvăntate, le-au gătit pentru nepoţi.
I-am ascultat pe copiii din Sviniţa - un sat sărbesc din Mehedinţi, pe Clisura Dunării - vorbindu-mi despre felul in care au cules reţetele strămoşeşti de la bunicile lor, cu părerea de rău că n-am fost in zilele acelea alături de ei. Să iscodesc, să aflu amănunt cu amănunt cum se pregăteşte o reţetă ori alta, şi apoi să degust toate bunătăţile pe care bătrănele, cu măinile lor binecuvăntate, le-au gătit pentru nepoţi.
Pentru mai tărziu voi scrie numele acestor bunici iubitoare: Marta Avramovici, Milca Velicevici, Stanca Ilici, Elena Ianculovici, Iozefina Moacă, Iozefina Ilici, Bojana Ilici, Maria Velmirovici, Iuliana Ieremici. Fără priceperea şi fără dragostea lor nemăsurată, astăzi gastronomia sărbilor sviniţeni şi-ar fi pierdut specificitatea. Cărticica de bucate a copiilor din Sviniţa va deveni poate căndva o carte mai mare a bucătăriei etnicilor sărbi din Romănia. Pănă atunci insă mă incumet să redau in această pagină, aşa cum a lăsat-o şi ea mai departe nepoţilor, reţeta de "cornuleţe crescute in apă" a Milcăi Velicevici (reţetă in care veţi recunoaşte cel puţin o indicaţie mai puţin ştiută şi care, poate, fără gestul unui nepot care să o pună in pagină de carte, s-ar fi pierdut): "Iei trei căni de făină, o cană de untură, o cană de lapte, o cană de zahăr, două ouă şi puţină drojdie. Se freacă făina cu untura. Separat se amestecă laptele cu zahăr şi drojdie şi se lasă la crescut.
Apoi se amestecă bine cu făină frecată cu untură, se adaugă două ouă şi se face o cocă. Coca se pune intr-un tifon. Se ia un vas mai adănc şi se pune in el apă rece. Tifonul cu aluat se pune in apă rece cu legătura in sus. Aluatul va creşte, şi atunci legătura tifonului se va intoarce singură in jos. Se scoate aluatul, se intinde şi se fac cornuleţe umplute cu gem".
La nord de Istru
Ajungănd să inchei acest număr, imi dau seama că mi-au rămas incă multe lucruri nespuse despre "aventura" gastronomică de pe Clisura Dunării. Mi-a rămas tot dichisul nunţii mehedinţene, aşa cum mi l-a dezvăluit Isidor Chicet - etnologul căruia ii datorăm această devoalare a unui teritoriu special, cu oameni extraordinari şi locuri fabuloase - , mai am de scris şi despre taina ursitorilor (despre care-mi vorbi Eugenia Dinuţ la Şişeşti) ori despre Zburătorul care a incercat-o, căndva, in juneţe, şi pe Milca Balaci din Sviniţa. Mai sunt poveştile fără număr ale Ponicovei, ale mănăstirilor invelite de ape, ale muzeului etnografic din Şişeşti şi ale muzeului parohial din Eşelniţa… Ce-am pus pe hărtie e doar o fărămă din ce s-ar fi putut scrie despre lumile care s-au rănduit, veac după veac, la nord de Istru, la Cazane…
simona.lazar@jurnalul.ro
