Reţeta de suflet

De la o vreme bântuie prin email-urile mele sufletul unui om de aur. E Uica Mihai, bucătarul "haihui" al Banatului, omul de care se leagă, de vreo câţiva ani, succesul ediţiei bănăţene a emisiunii "Sarea-n bucate" de la TVR şi cel căruia îi datorez descoperirea unei bucătării bătrâioare în reţete, dar sprintenă ca o fătucă zveltă când vine vorba de gusturile ei care te copleşesc - şi-n gastronomie, Banatul se străduie să fie "fruncea"! Ieri am primit o altă scrisoare de la Uica.

Despre cartea lui de bucate, "Bucătărind cu Uica prin Banat", sper să auziţi curând veşti bune. Deunăzi am primit alte rânduri încântătoare de la Uica. "Trece ce trece vremea şi o dată mi se pune pe suflet şi mă prinde dorul de ducă. Parcă trăiesc într-un loc aşa de strâmt că nu mai încap în el şi simt că nu mai am aer. Mă cheamă străinătăţurile şi glasul lor are aşa o putere că mă smulge de la locul meu. Las totul în urmă, pun rucsacul în maşină şi o iau din loc. Acum, ca să vă desluşesc şi să nu credeţi că Uica e chiar nebun, trebuie să ştiţi că am o nevastă aşa de îngăduitoare, că dacă i-aş spune că vreau neapărat să ajung pe Lună, s-ar duce să îmi facă rost de bilete la prima rachetă. Nu o iau cu mine, fiindcă cineva trebuie să rămână acasă drept ancoră, să aibă grijă de restaurantul nostru din care ne hrănim zilele.

Aşa că îmi dă liber să plec încotro văd cu ochii şi nu mă întreabă unde mă duc, cât stau şi când mă întorc. Ştie că sufletul meu de scriitor tânjeşte şi că de oriunde oi fi, o să mă întorc plin de dor la casa şi la birtul meu. Şi la ea, fireşte. M-aş ruga pentru tine, cititorule, să îţi dea Domnul o nevastă ca a mea, şi m-aş ruga pentru nevasta ta, să nu îi dea Domnul un bărbat ca mine. Că sunt ca banul ăl rău, nu stau locului şi nu mă lipesc de nimeni şi de nimic. Lumea asta îi aşa de mare că nu poţi să stai să o priveşti de la fereastră, trebuie neapărat să ieşi afară să o cunoşti pe pielea ta, să o simţi cu toată fibra sufletului şi să te scalzi în minunile ei". Iar cunoaşterea începe chiar imediat ce treci de pragul casei tale...

"De la cititori citire..."
Acesta ar trebui, probabil, să fie numele generic al ediţiei de faţă, câtă vreme cele mai multe dintre reţetele publicate astăzi ne-au venit dinspre dumneavoastră. Chiar dacă nu am reuşit să vi le publicăm în "Poveştile bucătăriei româneşti" (motivaţiile au fost pur tehnice: spaţiul dedicat capitolului "Cartea vie a bucătariei româneşti", în volumele VI şi VII, a fost relativ redus, iar unele dintre scrisorile dumneavoastră - foarte interesante, de altfel - au ajuns la redacţie la câteva zile ori chiar câteva ore după ce dădusem bunul de tipar), sper că vă veţi bucura să regăsiţi în paginile revistei gândurile, reţetele şi poveştile voastre. Noi vă mulţumim!