Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Eforturile de a readuce in actualitate o carte superbă de bucate, de pe la mijlocul anilor â30, aveau să imi producă următoarea revelaţie: dacă nu s-ar fi intămplat ca autorul ei să fi trecut in răndul nemuritorilor la numai căteva luni de la tipărirea celei de-a doua (mult extinse) ediţii, astăzi s-ar fi vorbit despre ea cel puţin tot atăt de mult pe căt se vorbeşte despre cartea Sandei Marin. Ce tom culinar ar fi meritat să trăiască toţi aceşti 70 de ani şi nu să intre in uitare?
Eforturile de a readuce in actualitate o carte superbă de bucate, de pe la mijlocul anilor â30, aveau să imi producă următoarea revelaţie: dacă nu s-ar fi intămplat ca autorul ei să fi trecut in răndul nemuritorilor la numai căteva luni de la tipărirea celei de-a doua (mult extinse) ediţii, astăzi s-ar fi vorbit despre ea cel puţin tot atăt de mult pe căt se vorbeşte despre cartea Sandei Marin. Ce tom culinar ar fi meritat să trăiască toţi aceşti 70 de ani şi nu să intre in uitare? O susţin căt se poate de hotărăt: "Dictatura gastronomică" a ziaristului şi gurmandului Constantin Bacalbaşa ar fi fost, după opinia mea, cea mai răvnită carte de bucate a ultimului veac.
Dar, cine ştie? Poate că nu e prea tărziu nici astăzi să ne intoarcem la slova lui mustindă, savuroasă, aromată, delicioasă⦠- şi epitetele gastronomice ar putea continua oricăt, căci nu ar fi de prisos. Ceea ce vă oferim astăzi este doar o mostră din cartea jurnalistului-gastronom care, in 1934 (prima ediţie - "1.001 de feluri de măncări") şi in 1935 (a doua ediţie - "Dictatura gastronomică. 1.501 feluri de măncări"), cu supervizarea soţiei sale, Ecaterina - maestră culinară apreciată de Regina Maria şi de fiica sa, Principesa Ileana - ne promitea o perspectivă inedită asupra "artei de a mănca". Şi dacă Brillat-Savarin, căruia Bacalbaşa ii inchina adeseori răndurile sale, era "un principe al pofticioşilor", cercetătorul nostru intr-ale "fiziologiei gustului" autohton era un pofticios redus la regim, "un oprit de la cele mai excelente pregătiri culinare" şi, poate, tocmai de aceea (căci simţurile se ascut cănd sunt supuse la restrăngeri), mai atent la reţeta bucatelor pe care, in ultimii ani ai vieţii, le degusta doar din... cuvinte.
De aceea, bucatele lui, cănd şi cănd, "dănţuiesc" in loc să fiarbă, căci gătitul devine o muzică a sferelor, care te prinde in vărtejul ei.
Pofte şi regimuri
"Dictatura gastronomică" e, probabil, una dintre cele mai atipice modalităţi de a domina lumea. Şi, in acelaşi timp, atăt de tipică! Ni se intămplă pe neştiute, in fiecare zi, ca şi cum ar fi un fapt banal, pe care nici nu trebuie să-l băgăm in seamă. Că-i vorba despre "dictatura" poftelor noastre, ori despre cea a regimurilor procustiene in care ne străduim să incăpem (pentru a ni se potrivi şi mai procustienele ţinute strămte la care răvnim) e totuna. Şi nici măcar nu e vorba despre un singur dictator. Stomacul nostru - ei bine, nu el este cel mai de temut. Mai perfide in dominarea lor sunt nările fremătănd la arome, ochii ce privesc hulpav desfrăul de bucate şi papilele gustative, care ne reamintesc de ce am căzut din Rai: pentru că Adam gustase, intr-o zi, dintr-un măr...
simona.lazar@jurnalul.ro
