Ritualuri de iubire

Sarea... condimentul folosit zi de zi pentru preparea bucatelor. Dar ne-am intrebat oare ce s-ar intampla daca fiinta umana, si nu numai ea, ar ramane fara sare? De unde si de cand vin informatiile cu referire la sare si simbolurile ei?

SIMBOLURI. Considerata sfanta din cele mai vechi timpuri (Homer a sustinut caracterul ei divin), sarea este pretuita atat pentru calitatile ei nutritive, cat si pentru alte virtuti ale sale. Condiment esential pentru viata, sarea este evocata in liturghia botezului, fiind numita "sarea intelepciunii" si apreciata ca simbol al hranei spirituale. Biblia aminteste de "legamantul sarii" (Leviticul 2, 13), ceea ce subliniaza ca sarea trebuie sa insoteasca darul de mancare facut Domnului.

In calitate de "sare a legamantului", ea trebuie sa fie continuta de orice ofranda. Pentru semiti, a manca impreuna cu cineva paine si sare inseamna a lega o prietenie indestructibila. Cele 12 paini depuse saptamanal in sanctuarul templului din Ierusalim erau insotite de sare. Iisus ii numeste pe apostolii sai "sarea pamantului" (Matei 5, 13), ceea ce inseamna puterea si gustul acestui pamant, dar si pavaza impotriva degradarii.

Ca simbol al prieteniei si al intelegerii, romanii o utilizau la prepararea unei prajituri foarte sarate, din care, la casatorie, trebuia sa manance mirii. Despre prezenta sarii si in ceremonialul de nunta romaneasca ne relateaza filozoful roman Emil Petrovici in "Folclor din Valea Almajului". Mama mirelui astepta tanara pereche in fata usii, ii incingea cu "bracirile" si-i tragea in casa, unde le dadea "rachie" si-i punea sa linga sare de pe paine.

RITUALURI. Sarea este in acelasi timp un conservant pentru alimente, de aceea a devenit simbolul incoruptibilitatii, cu virtuti purificatoare si ocrotitoare. Ea se imparte, ca si painea, in cadrul riturilor de comuniune, de infratire si loialitate. Unii japonezi raspandesc zilnic sare pe pragul casei si in interior dupa plecarea unei persoane detestabile. Campionii de sumo - lupta japoneza traditionala - risipesc sare pe ring inaintea luptelor, in semn de purificare, astfel incat infruntarea sa se desfasoare in spiritul loialitatii.

La noi, sarea a fost si este principalul element ritual in obiceiurile legate de munca, mai ales in cresterea animalelor, dar si in cultivarea pamantului. Primavara, vitelor li se da sare, in prealabil incalzita la foc, "pentru sanatatea lor si pentru a fi ferite de fermecatorii". Acest ritual, mentioneaza cercetatorul Gabriel Gheorghe, cunoscut pentru opiniile sale privind inceputurile vietii pe teritoriul vechii Dacii, vine inca din Neolitic, cand in curtea fiecarui taran exista un bolovan de sare pe care, cand se-ntorceau de la camp, vaca, oaia etc. il lingeau, luandu-si ratia de sodiu pe care le-o cerea organismul. De asemenea, cand plecau in transhumanta cu turmele de oi, la iernatic, ciobanii carpatici duceau cu ei, pe magarusi, cantitati suficiente de sare pentru ei si pentru oi, ca sa le ajunga pana-n primavara, pana la revenirea acasa.

TRADITII. La "scosul plugului" (Simion Florea Marian "Sarbatorile romanilor"), la 9 martie sau de Sfantul Gheorghe, "dimineata ciobanii mananca ceva sarat si pleaca cu oile la pasune". In aceeasi zi, acte ceremoniale in care painea si sarea au rol ritual major sunt practicate de fete in Bucovina "pentru purificare si marirea fortei de atractie". Obiceiul "prinderii de surate sau fartati" in Moldova sau focurile rituale in Bucovina de Blagovestenie se petrec sub semnul ritual al sarii.

Caracterul sacral al sarii se manifesta si in diferite tabuuri legate de folosirea ei, de exemplu, e pacat sa furi sare, nu e voie s-o versi pe pamant sau s-o imprumuti in anumite zile etc.

Dar sa revenim la bucataria noastra si la "sarea in bucate". Toate alimentele pe care le folosim contin sare: carnea are mai multa, dar pierde o parte in apa, laptele de vaca, de capra. De asemenea, contin sare, in diferite proportii: apa, vinul, berea, untul, fructele, salata, cartofii. Sarea de care are nevoie corpul omenesc intr-un an face mai mult decat 10% din greutatea sa. In practica rezulta o cantitate medie de circa 7,5 kg/an/persoana.

Si fiindca "vorba e plina de sare", va propunem doua mancaruri preparate cu acest ingredient: saramura de peste si saramura de pui.

RETETE GEMENE

SARAMURA DE PUI INGREDIENTE: un pui mare, o lingura cu ulei, sare, ardei iute, o capatana de usturoi. PREPARARE: Puiul se taie in bucati. Fiecare bucata se sareaza, se unge cu ulei, dupa care bucatile se frig pe gratar, rumenindu-se pe toate partile. Separat se zdrobesc cateii de usturoi cu putina sare si se toaca ardeiul iute. Se amesteca cu apa calduta si se toarna peste bucatile fierbinti de pui. Se serveste fierbinte, cu mamaliguta. SARAMURA DE PESTE INGREDIENTE: doua kg de peste, 50 ml de ulei, 4 rosii, o legatura de verdeata, boia de ardei, sare, ardei iute. PREPARARE: Pestele se curata de solzi si de intestine, se spala, se scurge, dupa care se pune la fript pe gratarul incins, uns cu grasime. Se lasa pestele sa se friga pe ambele parti pana se patrunde bine. Rosiile se coc pe gratar, apoi se descojesc si se taie cubulete. Saramura se pregateste cu apa calda, ulei, boia, ardei iute taiat marunt, rosii si sare dupa gust. Se lasa sa fiarba si se adauga peste pestele fript. La servire se adauga verdeata tocata marunt. Dupa preferinta, se poate servi si cu mujdei de usturoi.