x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Rodia sau fructul lui Iisus

Rodia sau fructul lui Iisus

de Maria Belu    |    02 Feb 2011   •   17:30
Rodia sau fructul lui Iisus

149617-bucate21-30-13.jpgFructul îşi are originea în Orientul Mijlociu, dar acum rodierul este cultivat în toată lumea. Rodiile sunt de mărimea unei portocale, au coaja de culoare roşu-roz „tăbăcită”, care protejează o membrană albă. Lipiţi de această membrană sunt săculeţii mici cu seminţe înconjuraţi de o pastă roşie.

 

 

Legende
Rodia ocupă un loc central în folclorul şi legendele multor culturi, şi pentru abundenţa seminţelor ea a fost considerată mult timp un simbol al ferti­lităţii şi al vieţii veşnice, în special în cultura evre­iască. Unii susţin că rodia ar fost fructul is­­pitei, fruct ce a dus la alungarea lui Adam şi a Evei din Gră­­dina Eden. Se spu­­ne că în pe­­legri­nă­ri­le sale, ală­­­turi de uce­­nici, Iisus mân­ca fructe de ro­die, de ace­ea i se mai spune şi „fructul lui Iisus”. În Chi­na, se­min­ţele de rodie erau îndulcite cu za­hăr şi servite cu oca­zia nunţilor, iar în momentul în care urma să se con­­sume căsătoria seminţele erau aruncate pe po­dea­ua dormitorului, pentru ca ti­nerii să aibă o căs­ni­cie fericită şi rodnică. Femeile berbere foloseau ro­diile pentru a prezice numărul ur­maşilor, de­senând pe pământ un cerc în care arun­cau un fruct de rodie copt. În funcţie de câte se­minţe se des­prin­deau din fruct, atâţia copii urmau să aibă. Pro­fetul Moha­mmed considera că rodia curăţă spi­ri­tul de invidie şi ură şi i-a îndemnat pe cei care-l pro­­slăveau să mănânce cantităţi mari din aceste fructe.

Când Persephona, zeiţa primăverii şi a fructelor, a fost ţinută în captivitate a jurat că nu va mânca nimic până nu va fi eliberată. Cu toate acestea, ea nu a putut rezista să nu guste rodia, ea mâncând aproape întregul fruct, lăsând doar şase seminţe neconsumate. Credincioşii cred că din această le­gendă derivă ciclul anual de şase luni de creştere şi recoltare, urmată de şase luni de iarnă.
În perioada antică şi medievală, rodia era simbolul naşterii şi al morţii, fiind ea însăşi capabilă să „sângereze”. A fost frecvent asociată cu fecioarele şi fecioarele-zeiţe în ceea ce priveşte ciclul lunar.
În Siria Antică, zeul Rim­mon, al cărui nume în­seamnă „ro­die”, era asimilat cu Ii­sus – Ta­muz – Baal Ha­dad, o di­vinitate al că­rei sa­cri­ficiu prin moar­te tem­pora­ră prece­de o în­­vie­re la ca­re au par­­­ti­cipat fe­mei, nim­fe sau zeiţe.

Panna Cotta cu sos de rodie
Ingrediente: 500 ml frişcă, 100 g zahăr, 10 g gelatină, do­uă pliculeţe zahăr vanilinat, două rodii, o lămâie, 50 g za­hăr pudră, un beţişor scorţişoară, o linguriţă cu amidon.
Preparare: Gelatina se înmoaie în puţină apă şi se dizolvă la bain-marie. Într-o oală se pun frişca lichidă, zahărul, zahărul vanilinat şi se ţin pe foc mic până începe să fiarbă. Se ia de pe foc, se adaugă gelatina dizolvată şi coajă rasă de lămâie. Se lasă să se răcească şi când li­chi­dul este călduţ se toarnă în cupe. Se introduc la rece şi se ţin minimum patru ore. Separat se prepară za­hărul pu­dră, sucul de lămâie şi sucul de la o rodie. Se fierb cinci mi­nute, se adaugă amidonul dizolvat cu puţin suc de rodie sau apă şi se ţine pe foc până se îngroaşă şi devine ca un sos. Se lasă să se răcească, se scoate be­ţişorul de scorţişoară şi se toarnă sosul peste crema din pahare. Se dau pa­harele încă 30 de minute la rece, apoi se servesc presărate cu sâmburi de rodie.

   • Reţetă redactată de Alina-Ramona Anghel

×
Subiecte în articol: dicţionar gastronomic culinar