Sâmbăta Ursului

Nu cu multă vreme în urmă, cu o săptămână înainte de Florii şi neapărat într-o zi de sâmbătă, urşii încep a umbla pe la casele oamenilor, tămăduind durerile de spate şi punând la loc oasele. Purtaţi în lanţuri de ursari, ei “dansează” în voia lor, curăţând gospodăria de duhurile cele rele

Nu cu multă vreme în urmă, cu o săptămână înainte de Florii şi neapărat într-o zi de sâmbătă, urşii încep a umbla pe la casele oamenilor, tămăduind durerile de spate şi punând la loc oasele. Purtaţi în lanţuri de ursari, ei “dansează” în voia lor, curăţând gospodăria de duhurile cele rele. Vechile tradiţii spun că este suficient ca ursul să treacă de poartă pentru ca toate animalele şi oamenii din gospodărie să fie protejaţi de boli pentru mult timp de atunci înainte. Unii mai îndrăzneţi, suferinzi de dureri de spate sau de mijloc, se încumetă să se lungească pe pământ, cu faţa în jos, în timp ce ursul “joacă” pe spinarea lor, cu deli­cateţe, făcându-i sănătoşi. Ca răsplată, ursarii primeau, de cele mai multe ori, câţiva pumni de mălai şi bănuţi.

Pe placul ursului

Pentru ca ursul să nu facă stricăciuni, gospodarii respectă o serie de interdicţii. Spre exemplu, nici o femeie nu coase, nu ţese şi nici nu foloseşte obiecte ascuţite pentru ca ursul să nu sfâşie vitele. De asemenea, se interzic activităţile din gopodărie pentru ca ursul să împrumute din puterile sale şi copiilor, făcându-i graşi şi puternici. Dacă, totuşi, din nebăgare de seamă, se îndeplineşte vreo activi­tate care ar putea să nu fie cumva pe placul ursului, există un ritual protector. Se ia un lanţ mai lung, ce se petrece în jurul coşului de pe casă, legându-l bine. Lanţul simbolizează gura ursului ce va sta închisă. Şi tot pentru a nu-l supăra pe marele urs, femeile plămădesc bucate din dovleac, în special plăcinte, pe care le împart copiilor pofticioşi.

Ierburi de leac

La mijloc de primăvară este timpul prielnic pentru culegerea plantelor de leac, ce pot fi investite cu puteri mira­culoase. “Femeile bătrâne şi cunoscătoare umblă toată ziua pe dealuri, văi şi prin păduri, spre a săpa buruieni de leacuri, care numai dacă sunt săpate în această sâmbătă au leac. Dând peste buruiana de leac, face câteva cruci şi mătănii, îi săpa rădăcina, iar în loc pune o bucăţică de pâine şi toarnă câteva picături de vin, apoi dă ţărâna la loc. Numai făcând astfel buruiana e de leac.” (Th. Speranţia – “Răspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneşti”).

Brioşe cu dovleac

Ingrediente: 300 g zahăr, 375 g făi­nă, 4 ouă, 220 ml ulei, 250 ml lapte, două pliculeţe cu zahăr vanilinat, un pliculeţ cu praf de copt, 100 g fulgi de migdale; pentru compoziţia de do­vleac: 200-300 g miez de dovleac, un vârf de cuţit de scorţişoară, 50 g unt, două linguri de zahăr.
Preparare: Se freacă ouă­le cu za­hărul tos şi vanilinat. Se toar­nă ule­iul puţin câte puţin, apoi laptele. Făina, amestecată cu praful de copt, se ada­ugă în com­po­­ziţie, omogeni­zân­du-se bine. Mie­zul de dov­leac se rade şi se că­leşte într-o tigaie cu unt, adău­gându-se za­hă­rul şi scorţi­şoa­ra. Compoziţia de dovleac răcită se în­corpo­rează în cea cu făi­nă. Se ta­petează cu hârtie de copt for­mele de brioşe, se toarnă compo­zi­ţia (cam o trei­me), se presară fulgii de mig­dale şi se lasă în cuptor până când se rumenesc. Se ser­vesc pudrate cu zahăr.