Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
CRONICA DE RESTAURANT
Auzind unde vreau sa iau masa, taximetristul imi spune: "Nu va duceti domâle acolo, ca va iau aia si ultimul banut!" Si ce daca?, mi-am spus in gand, poate ca e cazul, din cand in cand, mai ales intr-un sejur la mare, sa-ncerc sa dau ultimul banut pentru o chestie unica-n viata⦠Am pasit, asadar, fara prejudecati, pe teritoriul restaurantului Insula, situat pe microlaguna dintre Neptun si Marea Neagra.
La mine, prima impresie conteaza. Restaurantul m-a impresionat, de la inceput, prin labirintul de alei luminate discret si de separeuri bine ferite de papparazzi. Un fel de sat dobrogean de lux, unde poti manca aproape orice-si imagineaza romanul ca vine din lumea pestilor. (Si la preturi care variaza de la cele pentru tot buzunarul, la cele foarte scumpeâ¦)
Am deschis cu un gujon de salau, etaland fasii carnoase bine prajite in ulei de masline, care s-au topit imediat in gura sub provocarea lamailor si a sosului remoulad, picurat pe o secventa de rosie. M-am delectat, apoi, cu o provocatoare supa de fructe de mare, unde piperul alb iesea in triumf printre scoici, franjuri de caracatita, calmar si alte daruri marine numai bune de stins, apoi, cu un pahar cu apa tonica. Probabil ca nu eram pregatit pentru o "bomba calabreza", in schimb, felul principal a intrecut toate asteptarile. Va recomand sa cereti la "Insula" un "mixet grill domnesc", din patru feluri de peste, cu garnitura de cartofi natur, porumb, morcovi, mazare, fasole si mujdei de ustu-roi. E o nebunie! Mananci, mai intai, zargan - un peste marin fusiform, cu oase verzi-albastrui, cam straniu pentru necunoscatori, oricum, delicios pe gratar - , urmat de o felie de rechin si de una de somon, iar la urma, quartetul se-nchide cu un trunchi de chefal. Respectand ordinea de la stanga la dreapta, obtinem un arpegiu de gusturi in care pestele slab si cu oase multe se-mprieteneste cu pestele gras si carnos. Derutanta aceasta defilare pescareasca, dozata numai cat sa provoace acea scurtcircuitare a simturilor, similara cu intepatura unui ac de cusut sau cu sarutul pe neprins de veste: Ah !â¦
A fost buna si continuarea mesei, cu scoici cu parmezan si orez, placinta dobrogeana traditionala (faina, branza de oi si de vaci, oua, stafide) si vinul alb, sec, de Murfatlar. De aceea, nu vad de ce n-as da nota maxima acestei desfatari care mi-a adus si ceva noroc pe deasupra. Sa va spun cum s-a-ntamplat. Asadar, iau portia de scoici, le savurez, una cate una, si simt, deodata, ca am pe limba pietricele. Ma uit in jur, ma asigur ca nu contravin bunelor maniere si privesc, mai la lumina, balastul. Ce credeti? Perlute, domnule, perlute! Perlute din scoicile aduse la masa. Daca ar fi stiut, bucatarul nu le-ar fi oprit pentru el?! Pacat insa ca eu nu port margele, dar promit ca am sa le pastrez amintire dintr-o seara frumoasa, la "Insula"â¦
|
NOTELE LUI MAX
|
|
Restaurantul Insula
Statiunea Neptun |
|
DE GUSTIBUS
| ||
Cu siguranta nu erau scoici din Marea Neagra, dar gustul lor nu era comun, caci fusesera tavalite, una cate una, prin parmezan ras marunt si calite apoi usor in putin unt topit. Ca garnitura, bucatarul a preferat o colina de orez fiert, fara prea multe condimente, dar presarat din belsug cu verdeturi proaspete, cu gust de⦠gradina, vara. |
