Lichiu! Plăcinta asta e de mare fală in Ardeal! Aşa-mi zicea deunăzi o gospodină vrednică din Deda de Mureş. Şi tot despre ea mi-au vorbit şi sighişorenii. E unul dintre acele preparate pe care, in orgoliul lor, romănii ardeleni il identifică drept autohton sută la sută.
Lichiu! Plăcinta asta e de mare fală in Ardeal! Aşa-mi zicea deunăzi o gospodină vrednică din Deda de Mureş. Şi tot despre ea mi-au vorbit şi sighişorenii. E unul dintre acele preparate pe care, in orgoliul lor, romănii ardeleni il identifică drept autohton sută la sută. Ii zice "lichiu", pe alocuri: "lipiu" şi, in ciuda sonorităţii asemănătoare, nu trebuie confundată cu mai sudica "lipie" (sau "azimă"). E o coptură, ce-i drept, dar nu-i o simplă păine. "Dacă mănci o felie de lichiu, iţi ţine de masă de prănz!", avea să-mi spună, intr-o zi de Cuptor, şi tărgmureşeanca Elena Cămpean. Şi cum n-ar fi să fie aşa, dacă la măndreţea asta de plăcintă se pun fel de fel de umpluturi. "Noi facem lichiu cu brănză şi smăntănă, dar şi cu varză, cu carne sau cu cartofi. Apoi, facem umplutură cu griş, dulce şi aromată, pentru desert. Iar in toiul verii, de la Sănt Ilie incoace, il pregătim şi cu mere." Aluatul se face uşor, ca pentru orice plăcintă, din 600 g făină, trei ouă, 125 g zahăr, 250 ml lapte, 4 linguri de ulei, 75 g unt, sare şi o nucă de drojdie. Se frămăntă "pănă oboseşti", se lasă la crescut şi apoi se intinde foaia cu vergeaua (merdeneaua, sucitorul). Apoi, să zicem că vrei să faci lichiu cu umplutură de griş. Baţi mai intăi, separat, trei albuşuri cu un praf de sare. Freci trei gălbenuşuri cu 200 g smăntănă şi laşi la rece o jumătate de oră. Fierbi un pahar de griş in două pahare de lapte, cu un vărf de cuţit de sare, 125 g zahăr, trei linguri de făină (sau o lingură de amidon alimentar), arome (coajă rasă de lămăie, zahăr vanilinat, rom etc.). Pui foaia de aluat in tava unsă cu unt, aşezi deasupra compoziţia de griş (după ce s-a răcorit) şi o nivelezi. Adaugi crema de smăntănă şi dai la cuptor, la foc moale, pentru 30-40 de minute. Scoţi tava din cuptor, porţionezi plăcinta şi presari zahăr pudră.
Secrete din alt ev
Ultimul week-end de iulie este al Sighişoarei! Al Sighişoarei medievale. Realitate şi fantezie, modern şi vechi, legende de-o vărstă cu cetatea saxonă Schassburg, toate se impletesc, pentru a cincisprezecea oară consecutiv, in cel mai captivant dintre festivalurile verii. Patrimoniul unic al Cetăţii Sighişoara merită cu prisosinţă nu doar un festival, ci şi o lege anume care să-i conserve valorile. O "Lege a Sighişoarei", aşa cum Italia are o "Lege a Veneţiei", aşa cum Bulgaria are o legislaţie adecvată să protejeze Cetatea Nessebar, inclusă in lista obiectivelor UNESCO. In ediţia de astăzi a Jurnalului de bucătărie, ca un preambul la Festivalul Sighişoara Medievală 2007, ce va incepe peste numai două zile, vă propunem să ne insoţiţi intr-o scurtă călătorie prin cetate, in căutarea secretelor culinare, ajunse pănă la noi dintr-un alt ev.