Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Călătorule înfometat, dacă intri într-o casă vegheată de soarele Toscanei, la orele prânzului, un parfum încântător, nemaiîntâlnit altundeva, te va trage ca aţa spre bucătărie. Acolo unde, pe plită, fierbe supa toscană. Supa – numită tradiţional „minestre” sau „zuppe” –, cu aromele ei de legume proaspete şi verdeţuri crude presărate din belşug, este aici simbolul vieţii liniştite, al vremurilor de pace de demult când, spun toscanii, „oalele cu supă erau mai pline decât buzunarele cu bani”.
Dar nu elogiul supelor am vrea să-l facem acum – deşi tare ne mai este dor de faimoasa „pappa al pomodoro” florentină, cu aroma ei inconfundabilă de roşii proaspete şi busuioc! Nu, nici despre delicioasa „ribolitta” cu morcov, fasole albă şi verdeţuri nu vom vorbi. Ci despre fantasticele paste, preparate în casă, după reţete străvechi, de frumoasele gospodine toscane. Despre „il primo” (felul principal) care aici, în însorita Toscana, este sinonim cu orice fel de mâncare din paste. Şi ne reamintim că Bocaccio, în al său „Decameron”, scria la un moment dat despre acele bucate ale Evului de Mijloc – lasagne, ravioli şi maccheroni – pe care le numea „piatti ghiotti” (delicatese gastronomice). Şi că Florenţa anului 1348 ne apărea acolo drept locul unde „viţa-de-vie era legată cu cârnaţi”, la poalele unui „munte de parmezan”, în vreme ce oamenilor nu le mai rămânea nimic altceva de făcut decât să fiarbă, în supă de clapon, acele delicioase ravioli pregătite în casă – „pasta fatta in casa” spun italienii – după care să le arunce peste muntele de parmezan şi să se delecteze cu ele… Şi cu cât mai mulţi vor fi mâncat, cu atât bucatele se vor fi înmulţit. Aceasta să fie oare imaginea paradisului?
Călătorule, dacă tot te-ai pornit prin Toscana, lasă deoparte şi impunătoarea Florenţă, şi Lucca cea cu acoperişuri roşii, şi Siena cea primitoare. Îndreaptă-te spre Lunigiana, „ţinutul celor o sută de castele”, cu peisajul lui stâncos şi văile împădurite. E timpul să guşti din minunatele „testaroli”, delicioasele paste pregătite în casă, după o reţetă unică, păstrată ca la începuturi poate şi datorită faptului că multă vreme locuitorii satelor de aici – Pontremoli, Villafranca, Malgrate, Bagnone – au trăit izolaţi. Să pregăteşti testaroli – spun ei – este o probă de iubire şi de răbdare. Mai întâi se face un aluat din făină, sare şi apă, din care se întinde o foaie subţire. Aceasta se prăjeşte într-o tigaie, timp de 10 minute, pe amândouă părţile. Apoi se taie în fâşii, romburi şi triunghiuri. Se adaugă un sos pregătit din busuioc zdrobit în mojar, împreună cu câţiva căţei de usturoi, care se amestecă bine cu ulei de măsline, parmezan şi brânză de oaie tare – „pecorino” – rasă.
Iar dacă vrei să iei pastele toscane la rând, atunci încearcă: la Siena – farfalle con zucchini, fiori di zucca e pomodori/ farfalle cu dovlecei, flori de dovleac şi roşii; la Lucca – spaghetti al cacio e pizzico/ spaghete cu brânză de oaie veche şi piper; la Florenţa – penne strasciate/ penne cu sos de carne, în stil florentin; la Livorno – penne alla Maremmana/ penne cu ciuperci, vinete, mazăre şi cârnaţi; la Arezzo – pappardellle alla Lepre/ papardele cu sos de mistreţ; la Grosseto – spaghetti all’Isolana/ spaghete cu usturoi, ulei de măsline şi pătrunjel verde. După care ia la rând din nou tot ţinutul Toscanei, căci multe alte surprize culinare te aşteaptă!
Citește pe Antena3.ro
