Un tărâm magic se dezvăluie sufletului

Călătorind prin Bangkok, vei fi surprins nu atât de contrastele, cât mai ales de modernitatea lui. Zgârie-nori ce se înalţă vertiginos spre cer, autostrăzi, unele dintre ele etajate, trenuri rapide ce străbat oraşul în câteva zeci de minute.

Călătorind prin Bangkok, vei fi surprins nu atât de contrastele, cât mai ales de modernitatea lui. Zgârie-nori ce se înalţă vertiginos spre cer, autostrăzi, unele dintre ele etajate, trenuri rapide ce străbat oraşul în câteva zeci de minute. Pe străzi, thailandezi zâmbitori şi prietenoşi, europeni curioşi, asiatici cu aparatul de fotografiat pe piept. De fapt, în labirintul de străzi şi canale ale Bangkokului s-au strâns cam toate culturile şi rasele pământului. În această realitate atât de diversă şi în acelaşi timp atât de cunoscută, în mijlocul oraşului "s-a născut şi respiră" o lume cu totul aparte. Învelite ca într-un cocon de ceară, miturile, legendele şi vechile poveşti din care s-a născut Thailanda de astăzi se trezesc la viaţă, însufleţind sufletele turiştilor.

Mitic şi modern

Siam Niramit – în traducere, "Siamul miraculos" – este un complex ce cuprinde o sală de spectacole uriaşă şi o reproducere a unui sat tradiţional thailandez, cu tot ce are el specific şi în acelaşi timp pitoresc. Este, de departe, cea mai bună modalitate prin care istoria şi mitologia pot fi trăite, devenind, într-un fel, contemporane timpurilor moderne. De fapt, privind de la nivelul pur tehnic, modernitatea a devenit o premisă pentru trecut. Sala de spectacole, a cărei înălţime de 12 metri este un record ce nu a fost încă egalat, poate găzdui aproximativ 2.000 de persoane. Decorurile sunt laborioase, iar efectele de scenă care îţi taie respiraţia reprezintă ultimele cuceriri ale tehnicii. Închipuiţi-vă ropote de ploaie, un lac ce se naşte sub priviri, nuferi ce înfloresc la lumina soarelui, îngeri care zboară în înălţimi, elefanţi care străbat majestuos sala… Peste 150 de actori, 500 costume, 100 de tehnicieni  şi mii de suflete care transformă magia în realitate palpabilă.

Istorie trăită

Spectacolul este structurat în trei acte de sine stătătoare, iar fiecare gest şi sunet este încărcat de simboluri. Primul act este o călătorie în istorie, de la vechile tradiţii din  Siamul de Nord, numit în trecut Regatul lui Lanna, continuând cu armonia convieţuirii credinţelor budiste şi musulmane, în regatele de sud-est Sri-Wichai şi Sri-Thammarat. Un adevărat torent irezistibil de cântece, dansuri şi multă bucurie. Urmează sosirea în regat a primilor negustori chinezi, călători pe mare la bordul corăbiilor, dar şi miracolul prin care statuile din templul Phra That Phanom capătă viaţă la lumina primei raze de soare. Actul I se încheie cu scene din viaţa simplă, de zi cu zi, a locuitorilor Siamului.

Dincolo de imaginaţie

În actul al II-lea, intitulat "O călătorie dincolo de imaginaţie", perspectiva se schimbă. Transgresând istoria şi realitatea, spectatorii trec hotarul către cele trei regate de dincolo de pământ: Iadul, Pădurea magică – Himapaan – şi Raiul. Păcatele sunt aspru pedepsite, iar chinurile sunt veşnice. Cei care se fac vinovaţi de adulter trebuie să se caţăre fără oprire într-un copac acoperit cu ţepi. Alcoolicii sunt scufundaţi într-o oală cu apă clocotită, iar mincinoşilor le este smulsă limba. Pădurea magică, hotarul ce delimitează lumea oamenilor de cea a Raiului, este locul în care trăiesc creaturi mitice: Kinaree (jumătate pasăre şi jumătate om), Makkliphol (un copac în care apar fructe doar atunci când se va petrece un eveniment fericit), Phanonmareuk (jumătate maimuţă şi jumătate cerb) sau Mekhala şi Ramasoon, "vinovate" de apariţia fulgerelor şi a tunetelor.

Actul al III-lea – "O călătorie în timpul sărbătorilor" –  încearcă să explice dualul caracter al sărbătorilor budiste: ceremonii religioase şi multă bucurie.

Un zâmbet care cheamă

Paralel cu grandiosul spectacol, Siam Niramit este prilejul prin care, deşi aflat în mijlocul oraşului, poţi să "guşti" o fărâmă din pitorescul şi armonia satului thailandez tradiţional. Boabe de orez ce sunt coapte în vase largi deasupra unui foc iute. Un pic mai încolo, prin gesturi iuţi şi ritmice, boabele de orez sunt zdrobite pentru a se obţine făină. Un copil cu zâmbetul pe buze şi ochii calzi te invită, în limba engleză, să guşti din prăjitura caldă, pe care mama ţi-o întinde pe o frunză de banan. Nu poţi refuza aşa un zâmbet, deci guşti din aluatul de lapte de cocos, orez şi zahăr, copt în formele speciale de pe plită. Este delicioasă.

Mai faci câţiva paşi şi un alt zâmbet te pofteşte să guşti orez crocant cu nucă de cocos rasă, iar mai apoi omletă prăjită nu în tigaie, ci în frunze de banan. Gesturi precise, dar în acelaşi timp delicate înşiră pe sârmuliţe subţiri flori de iasomie, transformându-se în ghirlandele cu care sunt întâmpinaţi oaspeţii.

O bătrână cercetează cu atenţie gogoşile de viermi de mătase, drămuind în minte cam cât fir îi va trebui pentru a ţese o eşarfă ce va fi pictată apoi cu migală, cu multe culori naturale. O mască Khon prinde culoare şi expresie (unele dintre ele vor fi mânioase sau triste, iar altele vesele sau triumfătoare), tuşă cu tuşă, în timp ce privirea pictorului caută să treacă dincolo de formă, acolo unde se ascunde inspiraţia.

Din foiţe subţiri de trestie, pliate cu îndemânare, visele prind viaţă: peştişori înşiraţi pe undiţă pentru  băieţei mereu curioşi sau păsări cu aripile întinse în zbor pentru fetiţe visătoare…

Omletă în frunze de banan

Ingrediente: două ouă, o ceapă verde, doi căţei de usturoi, doi creveţi, o lingură de sos de soia, o linguriţă de suc de lămâie. 

Preparare: Într-un vas se pun ouăle şi se adaugă restul ingredientelor. Se amestecă foarte bine, ca pentru obţinerea oricărei omlete. Se toarnă compoziţia într-o formă din frunză de banan, apoi se pune pe un grătar, deasupra jarului. Se întoarce cu grijă de pe o parte pe alta, ca să se prăjească bine. Se taie în mai multe bucăţi şi se serveşte caldă.