Valentin si Bogdan Uritescu - gatesc impreuna de Pasti

Intreaga familie se reuneste de sfintele sarbatori ale Pastilor: Valentin - tatal, Valeria - mama, Bogdan - feciorul, Margot - mezina necuvantatoare a Uritestilor

Am aflat tarziu ca suntem aproape vecini. Dar nu-i timpul trecut. Asadar, cum sunt in pana de idei pentru masa de Pasti, iar o vizita din cand in cand pe la prieteni e indicata si consemnata ca atare pana si in Codul Bunelor Maniere (editia pastrata de bunica mea de pe vremea cand era domnisoara de pension), traversez intersectia in pas vioi spre locuinta actorului Valentin Uritescu. Aici, surpriza. Usa imi e deschisa de Bogdan, venit sa ajute la… zugravit. Nu-i asa ca-mi aleg cele mai bune momente?

Ca doi actori constiinciosi, Valentin si Bogdan Uritescu studiaza cu luare-aminte textele raspandite pe masa din sufragerie. Piese de teatru? Carti de bucate! Deocamdata se fac planuri pentru Pasti.

PASIONATII. "Eu nu am pretentia ca stiu sa gatesc. Fiul meu e specialistul!", imi spune seniorul. "Nu-i adevarat!", intervine Bogdan. "Face pe modestul! Nimeni nu gateste ca el un salau sau un vanat!" Ma uit cand la unul, cand la celalalt si nu mai pricep nimic. Dar actorul Valentin Uritescu ma lamureste. "Amandoi avem dreptate. Eu nu stiu sa gatesc, ci am doar o mare placere sa ma ocup de o mancare, atunci cand e vorba de ceva special. Cand gatesc, eu sunt intotdeauna cu trei-patru carti de bucate in fata. Ma relaxeaza, iar gustul, mirosul si, nu in ultimul rand, aspectul alimentelor imi stimuleaza imaginatia. Iar atunci cand imi place ceva, imi si iese. Asta-i tot secretul meu de bucatar!"

"Dar mai are un secret pe care nu mi l-a impartasit nici mie", adauga Bogdan Uritescu. "Nu stiu nici pana azi cum face de ai impresia ca a trecut o tornada prin bucatarie dupa ce gateste tata!" "Bucatarie de muschetari, ce vrei…", replica acuzatul. "Dar tot bucatarie de muschetari se cheama si atunci cand era sa dai foc la balcon? Asa a facut", ma asigura Bogdan. "Si-a construit o afumatoare pe balcon. Si intr-o zi se apucase sa afume niste carnati, cand aud un tipat ingrozitor. Deja vedeam imaginea: tata cazut peste balcon si abia tinandu-se de balustrada cu ultimele puteri. Alerg la el. Flacarile de la afumatoare, pana la tavan, dar tata imi zice calm: "Am totul sub control". Dar eu i-am stricat repede operatiunea cu cateva ligheane de apa, ca au mai venit o data pompierii la noi, cand facea tata gratar pe balcon." Valentin Uritescu rade, semn ca-si recunoaste talentul devastator in bucatarie.

MENIUL. "Nici o grija, de Pasti nu fac gratar! Acum, de baza vor fi ouale rosii si mielul, din care voi face putina ciorba, drob si stufat, ca, la noi, baza e friptura", tine sa precizeze seniorul. Suna banal, gandesc eu. "Da, dar important e cum o faci!", adauga intuind parca ce urma sa-i spun. Ce mare lucru e de facut la o friptura de miel, imi zic, iar zambetul strengar al actorului nu face decat sa-mi adanceasca nedumerirea. "O mare noutate!", spune, apoi se lasa mai adanc in fotoliu si ma priveste parca tainuind o comoara careia numai el ii stie locul.

POVESTE DE LA CAMPU PAINII. "Iarna asta nu prea a fost grea in Ardeal decat spre decembrie", incepe gazda mea o poveste cu siguranta menita sa-mi puna rabdarea la incercare. Imi infranez curiozitatea cat pot de mult si ascult. "Asa ca m-am dus pe la mine, pe la Campu Painii, dincolo de Alba-Iulia, in fruntea muntilor, acolo unde m-am nascut. Si tot cutreierand, am descoperit ceva formidabil." Cu sufletul la gura astept momentul marturisirii. Dar, nu. "Cand eram eu copil, pe colnicul padurii de-acum, langa un islaz, se aflau niste stejari in care pana si bunicul meu, cand era mic, se catara, asa batrani erau. Atunci cand ne apuca ploaia pe noi, copiii, plecati cu vitele la pascut, ne adaposteam zece in scorbura unuia dintre stejari, si-ar mai fi incaput si unul dintre boi, atat era de incapatoare. Imagineaza-ti ca minunatiile astea au fost dinamitate in vremea colectivizarii de un secretar de partid din Cugir, care era neamt si-l chema Gyula. Zicea ca-s ramasite ale regimului burghezo-mosieresc, asa ca n-a mai ramas nimic din ei. Doar pamantul putin adancit si niste petice de iarba intunecata mai amintesc de locul unde cresteau.

Ei, si mergand eu pe acolo sa adun niste lemne prin raristea de stejar, am tras de un ciot care se itea din pamant si am gasit…", suspans, pauza teatrala, "cinci trufe! Doua aproape de suprafata si trei la cativa centimetri sub pamant!" Uluire? Putin spus! Uimire? Si mai putin! Da’ il iau martor pe politistul din intersectie ca asa e! Surd sa fi fost sa n-auda cum stomacul meu, vlaguit de pofte, si-a manifestat deodata prezenta. "Si am de gand sa le pastrez pentru Pasti. Dar sa vezi ca au si ele dichisul lor."

O DELICATESA. "Pai, inainte de preparare, trufele se curata foarte bine si se sterg cu o carpa. N-ai voie sa le speli, ca le strici!", continua actorul Valentin Uritescu sublimul chin. "Se pot pregati la gratar, cu sos de vin, de curry sau de usturoi si pane. Dar mi-a promis cineva ca-mi va aduce o pulpa de cerb si, cum trufele merg cel mai bine la vanat, cred ca de data asta pentru mine friptura de miel va trece pe locul doi." Nu stiu cum e la voi, da’ pe mine ma cam bate gandul sa fac la fel. Si, daca dati de trufe, ziceti-mi si mie, ca asa-i frumos!

"Pentru mine e o bucurie sa pot juca, sa-mi fac meseria pana la capat cu sinceritate. Nu de aceea am ales aceasta cale? Nu de aceea sunt inca aici?" Valentin Uritescu actor "Cu facutul de vedete peste noapte e ca si cum ai gasi pe jos o bucata de carton de la o cutie de pantofi, ai decupa un profil si ai zice, gata, am creat o vedeta" Bogdan Uritescu actor & cascador

TRUFE IN SOS DE VIN Pentru reteta in sos de vin iei cam trei-patru trufe, depinde cate iti scoate norocul in cale, si, dupa ce le cureti, le tai betisoare. Le fierbi 30 de minute in putin vin alb impreuna cu cateva boabe de coriandru. Dupa ce le scurgi, le amesteci cu felioare subtiri de rasol, peste sau pui, fiecare ce prefera. In vinul in care au fiert se adauga putin piper, suc de la o jumatate de lamaie, un praf de zahar si patrunjel. Amestecam totul si servim intr-un vas rotund, decorat cu o coronita de galuste mici.

PUI URI-TAKI Pentru puiul teriaki - Uri-taki, in varianta proprie - se taie un piept de pui fasiute. Se face o marinata cu putin sos de soia, otet, condimente, o lingurita si jumatate de zahar, 50 ml de coniac, putin ghimbir si se tine la foc amestecand continuu pana se topeste zaharul. Puiul se prajeste in unt impreuna cu ciuperci crude pe care le vom taia in patru, putin sos de soia, curry indian si oregano. Acum se adauga putin coniac pentru a flamba compozitia. Apoi se toarna sosul peste carne, adaugam ceapa verde taiata oblic la 3-4 centimetri, baby corn, castravete si ardei pentru culoare si se serveste cu orez.