Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În Spania definește chiar și ceea ce noi numim cremă de zahăr ars. Dar dacă i se adaugă fructe, cum se numește? Clafoutis!
Potrivit cumvaplace.ro, nostalgia pare să atingă și nivelul culinar, după ce clafoutis-ul, un desert tradițional francez își revendică un loc de onoare în meniurile restaurantelor și bucătăriile din… Marea Britanie. Acest desert rustic, cunoscut pentru combinația sa delicioasă de cireșe negre și un aluat similar cu cel de clătite, a devenit din nou vedeta sezonului.
Numele nu este ușor de urmărit, fiind specific unui dialect local de sud. În occitană, clafotís vine de la verbul clafir, care înseamnă „a umple” și se referă aici la cireșe, pentru că așa arăta rețeta originală.
Originar din regiunea Limousin, în secolul al XIX-lea, clafoutis este de fapt un desert rustic, făcut cu cireșe negre aranjate într-un vas uns cu unt și acoperit cu aluatul dens de flan. În mod tradițional, cireșele erau lăsate cu sâmburi, ceea ce le adaugă o notă de migdale, însă lucrurile s-au schimbat în timp. Pentru a recompune aroma, dar fără sâmburii de cireșe, sunt chefs care au decis să adauge făină de migdale în rețetă. Tot istoria a făcut ca rețeta să se adapteze și pentru alte fructe, cum ar fi prunele, merele și fructele de pădure, dar versiunea clasică de cireșe rămâne un favorit îndrăgit al francezilor.
Oricum ar fi textura unui clafoutis este mai densă și mai puțin fină decât a flan-ului, având o consistență de tip clătită groasă sau budincă. Este servit de obicei pudrat cu zahăr pudră și poate fi savurat cald sau la temperatura camerei.
De altfel, din cauza fructelor, există o oarecare dispută locală în ceea ce privește denumire. Puriștii ar spune că un clafoutis este făcut doar cu cireșe negre, iar cele cu prune, caise, pere sau merișoare s-ar numi în mod corespunzător flaugnarde. Poate e prea multă pedanterie, poate sunt doar francezi…
În ce privește detaliul privind sâmburii
Încercați și rețeta noastră de clafoutis cu cireșe:
În timpurile noastre, clafoutis pare să fi emigrat dincolo de Canalul Mânecii unde și-a câștigat un loc sigur în bucătăria britanică. Îl găsim în multe restaurante și patiserii din Marea Britanie și nu numai. Este un desert care îmbină tradiția cu modernitatea, iar simplitatea și aroma sa delicioasă îl fac o alegere atractivă pentru toate gusturile.
Așadar, deși la început a fost un desert preponderent rural, făcut cu ingrediente ușor disponibile într-o zonă renumită pentru cireșii săi, cu ingrediente dintre cele mai simple- lapte, ouă, zahăr și făină – clafoutis a devenit rapid popular datorită gustului său încântător și manierei extrem de ușoare de preparare.
