Veşnicia satului făgărăşean

Pe Maria şi Viorel Graură i-am ntâlnit acasă la ei, în casa bătrânească din satul Boholţ.
Doi oameni drepţi, harnici şi frumoşi, ca toţi cei pe care i-am văzut în călătoria noastră prin Ţara Făgăraşului. Ne-a dus acolo Daniela, fata lor, care ţine, în Făgăraş, un restaurant.

"De la maica am învăţat toate bucatele astea pe care le-aţi gustat", ne spusese Daniela, când ne pornisem să-i lăudăm sarmalele de post, la Casa Terra. "Numai să vedeţi ce sarmale bune face mama!"
La Boholţ, mai întâi ne-am aşezat la masă. Ia, aşa, ca să gustăm bucatele şi să vedem că se adeveresc vorbele Danielei. Apoi am început să-i iscodim pe cei ai casei, despre mâncare, despre vremuri apuse, în vreme ce Daniela începuse a scoate de prin lăzi iile, fustele, broboadele cele vechi.

"Eu sunt mai mare decât ea cu cinci ani", îşi aduce aminte nenea Viorel cum a cunoscut-o pe tanti Maria. "Ea a fost mai tânără decât mine. Era o fata înăltuţă, frumuşică şi drăgălaşă şi mie mi-a plăcut de ea. Ne întâlneam de sărbători la horă, afară în câmp, apoi la şezători: se adunau fetele într-o casă şi acolo mergeam noi feciorii, şi fiecare se lega de o fată care-i plăcea". "Dar numai fete şi feciori din sat", intră-n vorbă tanti Maria. "Dar numai din cei cu avere, că fata pleca de acasă. Era important ca băietul să fie harnic, să aibă avere, bătătură şi să fie bun. Aşa s-o nimerit! Eu am învăţat de la mama să fiu gospodină: să fac mâncare, să văd de vaci şi de purcei. Trebuia să fiu harnică. Am învăţat, că trebuia să punem mâna să facem, că părinţii aveau treabă la săpat de fasole, napi, cartofi".

O întreb cum gătea, ce gătea? "Apăi n-aveam oale mari, dar făceam mâncare destulă. Dar mâncarea de bază era, dacă era familia mare, mămăliga. Şi dimineaţa şi seara. Se făcea cu brânză, cu lapte, cu papară. Numai la amiază se mânca pâine cu slănină". "Mâncam 3-4 inşi din aceeaşi farfurie, acolo puneam lapte şi mămăligă, pe urmă aducea fasole, ciorbă şi tot aşa", completează nenea Viorel vorbele consoartei.

Bucate de post
Suntem încă în postul Paştelui, aşa că o îndemn pe tanti Maria Graură din Boholţ să-mi desluşească reţetele bătrâneşti.
"Facem fasole frecată. Aşa: se alege fasolea, se pune la fiert se aruncă prima apă şi se pune lta. Se pune şi ceapă, şi după ce s-a fiert se freacă cu făcăleţul. Mai pune şi usturoi, care vrea. În tocana de cartofi, dacă nu-i post, se pune slănină, ceapă, se pun cartofii spălaţi, apoi smântână. Aducem o varză din butoi, o tăiem mărunt şi merge... de bubuie lupul".

Sarmalele de post? Că doar pentru bunătatea lor am bătut atâta cale...
"Am pus uleiul, am ras morcov, ceapă, păstârnac, ţelină şi am pus la fiert, am adăugat porumb, soia şi orez. Mai înainte puneam doar ceapă, ulei şi orez sau porumb. Acum 70 de ani nu era lumea aşa pretenţioasă. Ce, se ştia atunci de salam sau prăjituri? În post facem porumb. Punem la fiert, dar numai boabele din mijlocul ştiuletelui. Le desfacem de pe cocean, luăm cenuşă, cam doi pumni, şi punem peste porumbul cu apă şi lăsăm la fiert. Aşteptăm să cadă bobiţul ăla din vârf. Spălăm apoi porumbul în douăzeci de ape, apoi lăsăm iar la fiert până când creşte şi se mănâncă cu zahăr. Mai demult mâncam cu sfeclă de zahăr. O curăţam, o dam prin răzătoare, puneam în altă apă, lăsam bine la fiert şi lăsam să scadă şi cu apa aia mâncam porumbul".

Bucate de frupt
Oamenii, aici, la Boholţ, au avut dintotdeauna miei, găini, porci. Cel mai simplu era să taie nişte varză, să pună alături nişte bucăţi de slănină şi mămăligă.
"Când făceam câte o ciorbă de găină, puneam pătrunjel, iar cu tarhon făceam ciorbă de porc din carne afumată, cu orez sau tăiţei de casă. Tăiţeii se făceau din ou şi făină. Mai demult aveam un făcăleţ, întindeam foaia, o rulam, lăsam un pic să se usuce şi apoi tăiam cu cuţitul. Ca să iasă zeama bună, aluatul pentru tăiţei trebuie să fie bine frământat. Se pun când zeama fierbe, şi se pune pe buza oalei, ca să iasă ciorba limpede", îmi dă tanti Maria Graură un sfat, aşa cum le-a dat şi fetelor ei. "Fetele au
fost la şcoală şi le-am învăţat ce şi cum să facă. Au fost şi apropiate de mine", mai spune.

"La Crăciun se taie porcii. Înainte se ţinea carnea într-o cămară unde era rece, că nu erau frigidere. Carnea o afumam în pod. La horn era o gaură, acolo atârnam toată carnea. Înainte se punea în ciubăr, cu sare, două zile, apoi o ridicai şi o afumai. După aceea, o făceam cu fasole, cu varză, puneam carne şi în tocană de cartofi, în ciorbă de fasole.
De Paşte obiceiul e să curăţăm casa, să aerisim, să văruim. Mai demult, văruiam primăvara şi toamna". Iar după ce casa e aşezată, încep a se găti bucatele. "Facem, ouă roşii, tăiem găina, facem zeamă. De Paşte facem supă de găină cu tăiţei. Apoi facem cozonaci... Iar în ziua de Paşte mâncăm supă, sarmale şi friptură de miel. Cam asta e. Ciocnim ouăle roşii şi zicem după datină: "Hristos a înviat!". Adevărat c-a Înviat!

Totul, natural
"La noi aici mâncăm toate din grădină, nu cu chimicale. Folosim cimbru, tarhon, leuştean, pătrunjel. La sarmale pun, la fundul oalei beţe de mărar şi de cimbru să dea gust".
Brânza se face cu cheag de la viţei. "Iau un bulgăre, îl pun într-o sticlă, pun zer de la brânză, îl agit, pun sare şi las acolo. La brânză pun un pahar ca să se prindă. Tai, întorc să-şi lase zerul, apoi pun în pânză anume pentru telemea; am o crintă, în care las la scurs, apoi o tai, iarăşi o tai, dacă mi se pare că-i mai moale, apoi pun o greutate deasupra să se scurgă. Pun în saramură; saramura o fac cât să stea un ou să deasupra, şi o las vreo 3-4 ore, apoi o scurg şi o pun la frigider".