Zile ce pregătesc Paştele

În Săptămâna Patimilor, fiecare zi este plină de simboluri ce au rolul de a "rescrie" an de an cea mai mare minune a creştinătăţii: Învierea lui Iisus Hristos. Joia Patimilor sau Joia Mare este dedicată sufletelor călătoare ale răposaţilor care se întorc pe la casele lor.

Ele stau de veghe pe streşinile caselor zi şi noapte, până după Paşte, atunci când se vor întoarce pe lumea cealaltă cu un colac, o oală cu apă şi o lumânare. Ca să nu sufere de frigul nopţii, gospodarii aprind seara focuri în mijlocul curţii. Tot în Joia Mare, femeile nu uită să împartă sărmanilor, rudelor şi vecinilor mâncăruri de mazăre, fasole, cartofi, varză, orez fiert cu prune, toate aşezate în vase noi, frumos smălţuite. Borşul pus în Joia Patimilor nu se va strica tot anul şi va da gust bun mâncărurilor.

În Vinerea Paştelui se înroşesc ouăle, după cum cere obiceiul. Credinţele populare mai spun că, dacă se întâmplă să moară un om din sat tocmai în această vinere, atunci ouăle nu vor ieşi frumoase, oricât de mult s-ar strădui gospodinele. Mai mult, conform tradiţiei populare, "având asupra sa lingura cu care s-au amestecat vopselele de ouă, pot fi văzute strigoaicele din sat". (Simion Florea Marian -  "Sărbătorile la români") Se ţine în continuare post, dar nu este îngăduit a mânca urzici, pentru că este păcat (Iisus Hristos a fost lovit cu urzici).

Copturi ritualice
Pasca începe a se plămădi în Sâmbăta Paştelui. Ea poate avea formă rotundă (închipuind scutecele cu care a fost înfăşat Iisus) sau dreptunghiulară (asemănător mormântului). Cojile de ouă folosite se aruncă într-o apă curgătoare ca să afle şi Blajinii (popor de oameni foarte credincioşi, care trăieşte pe tărâmul celălalt) că se apropie Paştele. Crucea ce a împodobit pasca se păstrează cu băgare de seamă tot anul, urmând a fi folosită atunci când stihiile se abat asupra gospodăriei. Se face o cruce în direcţia furtunii sau a grindinei şi se rostesc următoarele cuvinte: "Precum s-a schimbat aluatul în cuptor şi a luat altă formă şi faţă, aşa să se schimbe şi furtuna care vine, şi precum cu crucea se pot apăra toate relele, aşa să se apere şi piatra care vine! Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Iisus Hristos s-a răstignit pe cruce!". (Simion Florea Marian - "Sărbătorile la români")

Plăcintă cu varză
Ingrediente: 500 g făină, 250 ml apă, 100 ml ulei de floarea-soarelui, 20 g drojdie, două legături ceapă verde, un kilogram varză albă, o linguriţă cu zahăr tos, o lingură cu sare, două linguri cu pastă de tomate, piper, o legătură de mărar.

Preparare: Drojdia se dizolvă în apa calduţă, se adaugă zahărul tos şi două linguri cu făină. Se lasă să dospească 15 minute la loc cald, se amestecă bine cu două linguri cu ulei, o lingură de pastă de tomate, o linguriţă cu sare, puţin piper şi un sfert din mărarul tocat. Se adaugă făina şi se frământă totul până rezultă un aluat potrivit de tare şi se lasă să crească 30 de minute la loc cald. Între timp, varza se spală, se toacă mărunt şi se pune într-un castron. Se spală şi ceapa verde, se toacă, se căleşte în restul de ulei apoi se adaugă varza şi o cană cu apă. Se fierbe varza până când este aproape moale, se adaugă pasta de tomate rămasă, sare şi piper. Se împarte aluatul în două foi, se întinde o foaie în tava unsă cu ulei, se pune varza răcită amestecată cu restul de mărar, se aşază deasupra restul de aluat, se înţeapă din loc în loc cu o furculiţă şi se coace la foc potrivit 40-45 de minute.