Zile de jertfă şi rugăciune pentru mănăstire

Cuvântul "jertfă" pare anume făcut pentru a defini destinul Mănăstirii "Schimbarea la faţă" din Eschipolos (raionul Tatarbunar), localitate aflată pe malul lacului Sasâk, din Basarabia de Sud (Ucraina).

Cu vreme în urmă, la anul 1905, locul a fost cumpărat de la săteni de un anume Marin Sozon, pentru a-l da "jertfă" (danie) Mănăstirii "Cetatea" din Ismail. De pe întinsul ei, Sozon strângea "pâinea", "bucatele" (adică grâul şi alte roade), pe care le dădea monahilor de la mănăstire, conduşi pe atunci de stareţul Feodosie.

Mai târziu i s-a alăturat un alt om cu frică de Dumnezeu, Petru Ochişor. Încet-încet, zidire după zidire, aici s-a ctitorit o mănăstire, care mai înainte a fost de călugări. Cam tot pe atunci s-a descoperit în apropiere un izvor cu apă tămăduitoare, iar lumea a început să vină în pelerinaj aici.

După aceea, la vreme de război, ca să nu rămâie zidurile goale, au fost aduse călugăriţe. Măicuţele s-au îngrijit de viaţa aşezământului monahal până la ceasul când sovieticii au închis mănăstirea. Erau timpuri de prigoană pentru biserica ortodoxă...

INTRAREA ÎN POST

În anii aceia cumpliţi, la Eschipolos - al cărei nume vechi este Adâncata - mănăstirea a fost transformată în sanatoriu. O vreme aici au fost trataţi copiii cu diferite afecţiuni, apoi au fost aduşi alcoolicii, la dezalcoolizare.

În 1991, când s-a primit aprobare să se redeschidă mănăstirea, primele măicuţe venite aici au împărţit locul cu narcomanii: "noi cu rugăciunile, ei cu beteşugul lor", ne spunea maica stareţă.

Noi le-am găsit pe măicuţe pregătindu-se de post, bucuroase că au terminat lucrul la chiliile cele noi, la casa de oaspeţi şi la biserica mare (folosită pe timpul sanatoriului drept cantină pentru bolnavi). "În post, mâncăm cartoafe, fasole boabe, caşă (fiertură de hrişcă - n.n.), pepeni muraţi, curechi (varză - n.n.), pătlăgele. Dimineaţa se ia zavtra (micul dejun - n.n.), la ora 14:00 se ia obed (prânzul - n.n.), a treia oară - numai cine mai doreşte. Iar trei zile mâncăm numai pâne şi apă", ne desluşeşte maica stareţă care sunt restricţiile postului, la mănăstire. "Nu e cu de-a sila, fiecare cum poate..., mai ales că avem între noi şi maici mai în vârstă, care au 70-80 de ani". La bucătărie se face cu rândul, "fiindcă e lucrul cel mai răspunzător, că unul vrea cu sare, altul cu mai puţină...".

Mănăstirea, ne mai spune stareţa, are astăzi acareturile ei, monahiile lucrează la câmp ori se ocupă cu îngrijirea animalelor. De altfel, pe un avizier de lângă biserică enoriaşii sunt informaţi că maicile vând ouă şi lapte, "pentru că e nevoie de bani, ca să întreţinem biserica şi să ne ducem la bun sfârşit lucrul".

Salată de cartofi

Ingrediente: 500 g cartofi, sare, o ceapă, şase linguri de oţet alb de vin, piper, şase linguri de ulei de măsline, 250 g roşii, câţiva căţei de usturoi.

Preparare: Se fierb cartofii în apă sărată, apoi se fac piure. Ceapa se taie felii mai groase. Acestea se fierb împreună cu căţeii de usturoi tăiaţi felii în apă cu oţet, sare şi piper. Marinata rezultată se toarnă peste piure şi se amestecă, împreună cu uleiul. Se ornează cu ceapă, usturoi şi felii de roşii.