Pîrţotină, fleorţotină, buleandră, şuleandră

de Catalina Iancu | 05 Iun 2008 • 00:00

GURA PĂCĂTOSULUI ● Andreşan: "Încep să cred că unii chiar nu am creier"
Nu o judecăm, nu o acuzăm, doar v-o prezentăm. Laura Andreşan, întoarsă pe toate feţele. Dezbrăcată de secrete, penetrată de regrete. Că n-a pus-o de-un trio cu Tăriceanu şi Elena Udrea decît în visele ei.

S-a autointitulat profă de sex şi actriţă porno, dar a picat examenul la oral! A rămas memorabilă declaraţia în care "specialista" lu’ peşte n-a ştiut ce-i ăla blowjob (sex oral în engleză). A crezut că-i ceva legat de fitness şi-a zis: "Zonele unde am eu nevoie sînt fundul şi abdomenul". S-ar părea, aşadar, că nu s-a specializat în limbi străine.

Huidu şi Găinuşă i-au spus "Andreşanţ", Mihai Mitoşeru "pocnitoare", iar internauţii îi zic Laura cu "G" sau "Găletuşa". Poate fiindcă e de larg interes ce arată ea. Cînd era mică voia să se facă astronaut. Atunci, sînt pe-aproape cei care îi zic că seamănă cu un obiect zburător identificat?

Din Gherla a aterizat direct în Bucureşti. Cine i-a pus pixul în mînă n-a ştiut ce va face cu el. Cozmin Guşă a declarat că e una dintre persoanele pe care îi pare rău că le-a ajutat. Căci, în loc să se impună (în gazetărie), Andreşan a început să se expună. Prin cluburi de noapte. Ciudată inversiune a lucrurilor pentru o ardeleancă. Aşadar, a pornit de la munca de jos: a lucrat pe brînci în presă. Dar n-a dat nici o bombă gazetărească. S-a "dezvăluit" doar pe ea însăşi şi a implicat vreo doi politicieni în scandaluri sexuale. Vreo patru fotbalişti şi nişte no-name-uri. Ba, Laura a făcut şi topul celor care au trecut prin patul ei. Vorba vine, căci celebra sa masă din bucătărie cică a ţinut multe kilograme de carne la viaţa ei...

LIBERĂ DE CONT(R)ACT. Tîrfa din ea a stat în stare latentă pînă în momentul în care a trezit-o Zicu. Cităm şi ne minunăm: "Uite, de exemplu, Zicu (...) a trezit tîrfa din mine la modul cel mai umil...". "Hai, scoală...", i-o fi zis, şi-o fi întors ceasul cu cuc. "I-am spus că vreau un cadou... că altceva nu mi-a oferit. I-am spus că aştept ceva de valoare şi că de fapt vreau să îmi cumpăr singură... da, vreau bani." Specialistă din revistă, cine-o fi cea mai materialistă din listă? Şi, mai ales, cum se cheamă femeia căreia i se plăteşte? S-o lăsăm să se prezinte, aşa cum o face pe propriul site: "Bună, să mă prezint, Laura Maria Andreşan. Sînt cea mai mare tîrfă, dar pot fi doar tîrfa ta (...)". (Acest anunţ a fost postat de Crăciun!) Andreşan spune că asta se numeşte "femeie liberă". O contrazice însă vorba din bătrîni: "Sîntem ceea ce spunem". Şi DEx-ul o contrazice: tîrfă egal prostituată. Iar prostituată înseamnă cocotă, curvă, pîrţotină, telăliţă, teleleică, lele, madaranţă, scorţotină, tîrnoaţă, bandură, bulă, mişarcă, magopaţă, tălaniţă, fleoarţă, fleorţotină, şuleandră, buleandră, pupăză, maimuţă, marcoavă, mastroacă, şi încă n-am înşirat toate sinonimele, fiindcă sună prea urît. Şi-atunci, din două una: ori Laura spune că e tîrfă şi nu este, ori este şi-atunci nu trebuie să se supere dacă i-o spune cineva.

Însă "profa" n-a reuşit să explice pînă acum care e diferenţa între o curvă, o tîrfă şi o prostituată. Scrie cu mîna ei că se masturbează sau scrie că se masturbează cu mîna ei – cum doriţi –, îi încurajează şi pe alţii s-o facă (pe ea, masturbarea), iar pe alţii îi numeşte "la*agii". Păi? Cum vine asta? Care-i diferenţa?! Există o explicaţie pe blogul ei: "Încep să cred că unii chiar nu am creier", scrie "diva" la blogs.click.ro/lau ra_andresan/category/despre-altii/, luînd-o (cu) gura pe dinainte, ca întotdeauna. Căci gura păcătosului adevăr grăieşte.

PIXUL CARE NU ŞTIE CARTE. Dacă cu sexul de una singură nu ne-a satisfăcut, nici la capitolul gramatică "profa" nu stă într-o poziţie prea bună. Parcă ar scrie cu fundul, pardon de expresie. Pune punctul pe G, căci pe "i" nu ştie cînd să-l scrie cu doi şi cînd cu unul. "Să fi doar tu", "doar tu şti", "îmi vei mărturisii" şi altele asemenea apar la intervale regulate pe blogul ei. Ar trebui să-i tragă cineva cu linia peste dos şi s-o pună în genunchi pe coji de nucă pînă cînd va învăţa la ce foloseşte pana jurnalistică. Ea chiar crede că e un personaj credibil. Incredibil! A fost acreditată pe Guvern, dar nu ştie ce-i ăla "intervievator"! Şi nici n-a putut pronunţa cuvîntul. I s-a încurcat limba, dacă putem spune aşa. Mircea Badea i-a tras-o prin "Gura presei", eufemistic vorbind, referindu-se la jurna...lista lu’ Andreşan. Iar Codrin Ştefănescu i-a zis că femeile ca ea ar trebui arse pe rug. Bărbaţii, mai cu seamă, o fac în toate felurile. Dar, mai mult decît (contro)versată, acuzată, judecată, Laura este ironizată. Iată ce scriu internauţii despre Andreşan şi campania "erectorală": "Ar fi mai bună la Parlament... îşi face grup cu alelalte şi-apoi să vezi ce se duc aleşii noştri la muncă! Atunci sigur o să fie înghesuială pe coridoarele Casei Poporului (sau doar la baie?! – depinde unde are biroul grupul parlamentarelor fierbinţi)". Sau: "Băi, disclaimer şi eu: alea de pe la tabloide sînt transpirate, urîte, vopsite în cap şi grase. Vrei să nu mai avem parte în vecii vecilor de cvorum în Parlament?". Altă părere: "Laura Andreşan nu îşi freacă lasciv sfîrcurile, ci îşi freacă lasciv sfîrcul (unul singur). Uiţi că i-a căzut o ţîţă? Că i-o dat melteanu cu ghioaga de i-o sărit siliconu".

De la partide cu fotbalişti, Laura a trecut la partide politice. Probabil s-au înroşit Verzii cînd le-a propus să-i dea o candida...tură. Şi-au lăsat-o... bătînd din buze. Starleta nu şi-a încercat talentul numai cu pixul, ci şi cu gura. La microfon. Concret, s-a apucat de cîntat. Pe(r)...versuri de ea însăşi: "Nu sînt un vis/ Atinge-mă pe clitoris". Chiar că nu e vis! E un coşmar! Căci, să vedeţi ce mai scoate pe gură...

GHICI, CIUPERCĂ, CE-I! Despre spermă, numai de bine! E ca-n reclama aia: gustul care nu se uită! "Ar fi ideal să înghiţi (are chiar un gust plăcut de ciuperci)", afirmă ea. Dar nu toate ciupercile sînt comestibile, dragă Laura! Mai există unele otrăvitoare, unele dăunătoare, ca să nu mai zicem de alea transmisibile. Şi-apoi, nu ne-ai lămurit deloc: e Ganoderma Lucidum? Pleurotus lampus sau Clitocybe Illudens? Şi dacă nu ne plac ciupercile, ce facem?! Că ştii, de gustibus...

Dar oare se satură vreodată Andreşan? Nu e prea mică porţia? Ne lămureşte chiar ea: "Înghit cuminte şi mai vreau". Îi e foame rău fetei ăsteia! "Uneori sînt prea profundă ca să mă înţeleagă alţii." Ascultaţi cît e de profundă uneori: "Da, s*g p*la şi îmi place".

Aşadar, fraierilor şi frustraţilor, este foarte greu să înţelegeţi cine şi ce este, de fapt, Andreşan. "Vedeta" umflată cu pompa: 400 de grame per silicon. Şi dezumflată ulterior. O formă fără conţinut. Rasa mioritică pură. La coafura pubiană ne refeream. "Ce mi-am propus am realizat", spune ea într-un interviu. "Eu mă consider un om de succes. Am format numele Laura Andreşan. L-am făcut brand. Am ridicat şi «Interzisul» la nivel de brand." Într-adevăr, rămîi "interzis"! Dar să ştiţi că Andreşan are şi o parte bună: e ieftină şi accesibilă: 10 lei intrarea. La show. Cum se spunea pe vremea lui Ceaşcă: "Să dea la toată lumea, să ajungă la toţi!". La tot cartierul, cum spunea un alt clasic în viaţă. Şi apropo de Cartier şi alte mărci celebre, de la ce firme credeţi că se îmbracă? Da’ credeţi că mai contează?! Se pare că de la "Eva", acesta fiind costumul ei preferat. Problema Laurei este că şi-a pierdut credibilitatea. A intrat în presă virgină şi, pe măsură ce şi-a lărgit orizontul muncii, s-a răsuflat precum o sticlă de şampanie rămasă fără bule. Şi asta fiindcă n-a mai lăsat nimic imaginaţiei, şi-a arătat goliciunea pînă în străfundurile fiinţei. Mulţi fug de ea, ca nu cumva să "transpire" ceva prin ziare. Aşa că Laurei s-ar putea să-i rămînă doar partidele... imaginare.

Fete şi băieţi de cartier

Expresia "băieţi de cartier" n-are nici o legătură cu celebra marcă de ceasuri şi bijuterii Cartier SA. Cuvîntul cartier provine din francezul "quartier" şi înseamnă, la origine, ceea ce înseamnă şi la noi: parte a unui oraş care formează o unitate organică. Mai înseamnă, ca sensuri secundare, parte din comandamentul unei mari unităţi şi a patra parte din stema heraldică. În orice caz, expresia "băieţi de cartier" are legătură cu sensul principal, doar că a deviat, prin sintagmă, la înţelesul de "băieţi de mahala" sau "băieţi de periferie". Băieţii de cartier au o psihologie comunitară, pe care o găsim fie în muzica hip-hop, fie în manele. Luînd în considerare numai aspectul de mentalitate al expresiei, vom descoperi, analizînd-o, că ea nu se manifestă doar în aria zonală a periferiei, ci în orice cartier al Bucureştiului. Se numeşte mentalitate de mahala. A semnalat-o şi a persiflat-o genial marele Caragiale, prin personaje memorabile ca Rică Venturiano sau, mai ales, prin "fetele de cartier" gen Ziţa, Veta sau Miţa Baston. Ei, bine, nici Rică, nici Spiridon, nici Miţa Baston n-au dispărut ca specie. Le vedem astăzi, zilnic, la televizor. O nesfîrşită paradă de ambalaje fără conţinut, care inundă literalmente micul ecran, dimineaţa, la prînz şi seara. Nu comunică nimic, nu construiesc nimic, doar se îmbracă, conduc Lamborghini, se rad în cap, îşi pun cercei în nări – dacă-s băieţi, sau se dezbracă pînă la limita CNA-ului – dacă-s fete. Cînd vorbesc, mai bine-ar tăcea, cînd cîntă, mai bine ar dansa. Şi, în general, mai bine ne-ar lăsa! Iată cîteva nume de referinţă: X Plugaru, Y Pistol, Z Columbeanu, XYZ Trident. Partea Yang a speciei e acoperită cu exemplare gen 0 Maximus, 01 Poponeţ, 000 Iovan şi mulţi alţii cărora, în cadrul acestei rubrici, le vom lăuda calităţile după cum le au. Iar prima calitate a tuturor acestora este aceea că, avînd o mentalitate de cartier, vor să poarte accesorii cu acest nume. E o confuzie la mijloc. Dragi "băieţi şi fete de cartier", aspiranţi la ceasuri şi bijuterii Cartier, această marcă e un simbol al rafinamentului. Între voi şi ea e o distanţă istorică, n-o puteţi compensa cu bani. Dar, în fond, e treaba voastră, numai că de ce trebuie să ştie o ţară întreagă ce v-aţi cumpărat? Nu că ar fi vreo interdicţie în acest sens, dar, dacă vă zornăiţi etichetele în public, presupunem că vă asumaţi şi comentariile noastre despre ceea ce vedem.

POFTĂ MARE! ● Cine se teme să muşte din Simona Suhoi?
Sensuala, pericol public
E atît de ocupată, încît nu are timp decît de saloane cosmetice. S-a "îndrăgostit" de pi încă de pe băncile şcolii. În fiecare seară se culcă alături de Samir şi Samira. Pe lîngă moţul (auriu) din frunte, deţine şi o tulburare de percepţie. "Oriunde mă duc am senzaţia că, pac!, mi se dă cu ceva în cap", zice ea cu năduf. Unii nu se miră... de ce oare?

"ASPIRATOARE DE GAGICI" ● Pe bancheta din spate: Pistol, Zugravu şi Lesko
Vai de Poponeţul lor!
Dacă ar fi să te iei după porecla lui, ai zice că lui Poponeţ îi cam plac bărbaţii. Da’ de unde! Cel puţin în public, Codin Bogdan Maticiuc, mîndrul purtător al supranumelui cam puturos, se afişează cu femei tot una şi una.

Anna Lesko:Vocea “invizibilă” sau Zglăvoaca de Chişinău
Anna Lesko este pe cale de dispariţie. Nu ea ca persoană, ca identitate civilă, ci ca specie de vedetă. Sau, mai exact, ca specie de pseudovedetă. Totul la Anna Lesko este “pseudo”: declaraţiile, atitudinea, vocea, sînii. În privinţa silicoanelor, ea zice că nu (normal, doar e pseudo), dar dacă priviţi comparativ pozele, trageţi singuri concluzia. Din fericire, problema cu sînii se rezolvă chirurgical, prin proteze de silicon, cu vocea e mai greu. Nu există silicon pentru corzile vocale sau pentru talent. Performanţa Annei Lesko este însă uluitoare: să n-ai nici un pic de volum, nici un strop de timbru şi totuşi să se vorbească şi să se scrie atît despre tine ca despre o cîntăreaţă e o raritate chiar şi în patria play-back-ului. Orice manelist stă mai bine cu vocea decît frumoasa ucrainiancă, spunea cineva, pe bună dreptate.

Citește pe Antena3.ro