Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un studiu arată schimbări biologice in creierul veverițelor de câmp după separarea de parteneri iar oamenii de știință sunt de părere că aceste rezultate s-ar putea extinde și la oameni. Prin urmare, se pare că mintea noastră are un mecanism care ne ajută să trecem cu bine peste suferința provocată de încheierea unei relații, potrivit The Guardian, citat de m.dcnews.ro.
Cercetătorii au studiat veverițele de câmp și spun că aceste rozătoare, care formează relații monogame, simt o creștere a hormonului plăcerii în creier, dopamina, când își caută și se reîntâlnesc cu partenerul lor, însă dup ce sunt despărțite pentru o perioadă lungă, nu mai simt această creștere.
„Considerăm că este vorba de ‘a trece peste o despărțire’ pentru că aceste veverițe pot să formeze o nouă legătură după această schimbare în dinamica dopaminei – ceva ce nu pot face cât timp legătura este încă intactă”, explică dr. Zoe Donaldson, neuro-cercetător comportamental la CU Boulder și autorul principal al lucrării.
În revista Current Biology, echipa descrie cum a efectuat mai multe experimente în care veverițele trebuiau să apese niște manete pentru a avea acces la partenerul lor sau la o veveriță necunoscută, situată în spatele unei uși transparente.
S-a coonstatat că veverițele aveau o eliberare mai mare de dopamină în creier când apăsau manetele și deschideau ușile pentru a se întâlni cu partenerul lor decât când se întâlneau cu o veveriță nouă. Totodată, se îmbrățișau mai mult cu partenerul lor la întâlnire și simțeau o creștere mai mare a dopaminei în timp ce făceau asta.
„Credem că diferența este legată de faptul că știi că urmează să te reunești cu partenerul și reflectă faptul că este mai satisfăcător să te reunești cu partenerul decât să te duci să stai cu o veveriță pe care nu o cunoști”, explică cercetătorul.
Însă aceste diferențe în nivelurile de dopamină nu mai erau prezente după ce au separat perechile de veverițe pentru 4 săptămâni – o perioadă considerabilă în durata de viață a rozătoarelor. Diferențele în comportamentul de îmbrățișare au scăzut. Rezultatele sugerează o depreciere a legăturii dintre perechile de veverițe, mai degrabă decât faptul că au uitat una de alta.
Dr. Donaldson spune că studiul ar putea avea mai multe implicații dacă cercetările ar arăta că descoperirile se aplică și oamenilor.
„În primul rând, dacă semnalul dopaminei este cu adevărat esențial pentru a ajuta la consolidarea și menținerea legăturilor umane, înseamnă că a face lucruri care ajută la menținerea acestui semnal puternic are implicații importante pentru satisfacția relațională”, a spus ea.
Studiul ar putea fi relevant pentru persoanele care au dificultăți în a merge mai departe după o pierdere.
„Este posibil ca, pentru aceste persoane, semnalul dopaminei al partenerului să nu se adapteze după pierdere, blocând practic procesarea pierderii. Un obiectiv mai mare al cercetăriieste să identific moduri de a-i ajuta pe cei cu tulburare de doliu prelungit prin identificarea schimbărilor biologice care îi ajută să integreze o pierdere și să se reimplice în viață”, conchide aceasta.
