Viciile costa si uneori ne dor

Sondajul CURS desfasurat la sfarsitul lunii mai a.c. arunca o lumina asupra zonei de penumbra a comportamentelor sociale ale cetatenilor din Romania de azi (romani, maghiari, rromi, germani).

Despre obisnuintele comportamentale profund inradacinate si mai mult sau mai putin condamnabile din punct de vedere moral, cu un cuvant despre viciile lor, oamenii nu prea vorbesc. Tema sondajului este cu atat mai interesanta si rezultatele cat se poate de lamuritoare pentru schitarea profilului identitar national.

Totusi, la portile Orientului nu s-au adunat doar vicii. In valtoarea istoriei au aparut si virtuti, care, uneori din nestiinta sau rea credinta, sunt trecute elitist cu vederea. Iata: datele sondajului arata ca 21% dintre persoanele chestionate recunosc faptul ca sunt dependente de o anumita activitate/obicei/practica, in sensul ca nu pot renunta la ea, desi stiu ca nu le face bine sau ca exagereaza. Cum, o cincime dintre conationalii nostri au vicii?! - s-ar putea indigna unii si si-ar freca mainile bucurosi altii. Fals: nu totdeauna ceea ce declara oamenii coincide cu ce gandesc si ce fac ei. La fel de incorect ar fi sa spunem ca opt din zece romani nu au vicii! Depinde cum citim datele sondajului. Prudenta, indoiala carteziana, nu ar trebuie insa sa ne paraseasca nici o clipa.

Intre virtute si viciu nu este decat un pas

Dar prapastia este adanca. Cele doua obisnuinte cu valoare morala diferita, ca lumina si intunericul, ca paradisul si infernul, se presupun reciproc, putand lesne ca una sa ia chipul celeilalte. Napoleon I gandea ca "acela care nu practica virtutea decat in speranta de a dobandi o mare faima este foarte aproape de viciu". Intalnesc azi prea multi oameni care, in gura mare, "recunosc cu modestie" ca nu au fumat niciodata, ca tin toate posturile religioase sau ca nu si-au baut niciodata mintile si nici nu au comis vreun abuz oricat de mic s.a.m.d. ca sa nu ma incred in cugetarea imparatului francez. Orgoliul se pare ca se afla la radacina tuturor viciilor. Oamenii nu se nasc nici cu vicii, nici cu virtuti, ci cu trebuinte naturale ce pot degenera prin imitatie sau pot deveni virtute prin invatare. A manca este o trebuinta; a te odihni dupa un efort prelungit, de asemenea. Dar pofta de mancare pantagruelica si lenea moale, molipsitoare sunt, fara doar si poate, obisnuinte daunatoare pentru indivizii care le practica si stanjenitoare pentru membrii familiilor acestora, ca sa nu mai vorbim de prieteni sau de colegi. Munca este si ea o necesitate vitala pentru homo sapiens: nu spunea Martin Luther, in zorii Renasterii, ca "omul este pentru munca nascut, asa cum pasarea este nascuta pentru a zbura"? Exista insa oameni "bolnavi de munca". In astfel de cazuri, mai frecvente decat ne-am imagina, munca a devenit un viciu. Exemplele s-ar putea inmulti, daca am lua in considerare si alte trebuinte naturale, precum cea de destindere si divertisment, de confort etc.

Ne mangaiem cu gandul ca viciile mor inaintea noastra. Cu timpul sau prin vointa darza putem scapa de vicii; niciodata insa de raul pe care ni-l pricinuiesc. "Precum gandul chinuitor al unei crime, chiar daca n-a fost descoperita, nu dispare o data cu savarsirea ei, tot asa cainta pentru placerile ticaloase staruie si dupa disparitia lor" - observa filosoful stoic roman Lucius Annaeus Seneca. Este mai usor sa eviti raul la inceput, nu dupa ce "placerile ticaloase" s-au instalat. Faptul ca multi le practica nu constituie un argument pentru un intelept, prin definitie cumpatat.

"Scara viciilor" in opinia romanilor

Preceptele morale, de natura religioasa sau nu, configureaza in mintea celor intervievati o adevarata "scara a viciilor", dupa frecventa cu care apar comportamentele incriminate. In opinia a 20 % dintre persoanele intervievate, cel mai rau obicei/obisnuinta a populatiei din Romania este acela de a bea peste masura. In raport de numarul celor care au emis judecati evaluative, alcoolismul se afla pe treapta intai in ierarhizarea viciilor.

Pe treapta a doua se plaseaza hotia (inclusa fiind si coruptia) - indicata de 13% dintre respondenti. Urmeaza dusmania, invidia, lenea si fumatul (cu cate 5% din raspunsuri). Ar mai fi de luat in discutie si barfa, agresivitatea si violenta, care se regasesc in opiniile exprimate cu o frecventa de 4%. Celelalte vicii apar intr-un procent egal sau mai mic decat marja de eroare a esantionului, nejustificandu-se din aceasta cauza asezarea lor intr-o ordine ierarhica.

Asadar, pentru populatia de peste 15 ani din Romania, "scara viciilor" are bine conturate trei trepte: consumul exagerat de alcool, hotia (inclusiv coruptia), dusmania (inclusiv invidia). Este schitata si o a patra treapta, pe care se inghesuie de-a valma comportamente condamnabile juridic si moral (agresivitatea, violenta) cu obisnuinte mai mult sau mai putin nocive, precum fumatul sau barfa.

Corespunde aceasta "scala a viciilor" din mintea oamenilor cu gravitatea consecintelor negative pentru individ si societate si cu frecventa observata a respectivelor obisnuinte? Ma tem ca nu. Lipsesc datele statistice credibile care sa ne permita sa sustinem, de exemplu, ca alcoolismul este mai frecvent decat hotia sau ca aceasta din urma este mai frecventa decat dusmania. De asemenea, ne putem intreba daca a consuma prea mult alcool este mai grav decat a fura prea mult...

Costul viciilor

Ne-am obisnuit sa spunem: "Orice placerile costa" si "Obrazul subtire cu cheltuiala se tine". Dar nu tot ce produce satisfactie, chiar desfatare, costa - de exemplu, a privi un rasarit de soare sau un fir de iarba ce razbate la lumina - si nu numai "obrazul subtire", dar si "obrazul gros", al celor ce consuma bauturi alcoolice in exces, se intretine cu bani, cu multi bani. Sondajul CURS (mai 2005) ne ofera cateva elemente pentru estimarea costului financiar al unora dintre vicii. In medie, o persoana care ar avea ca vicii fumatul, consumul excesiv de alcool, patima jocurilor de noroc si obisnuinta de a bea cafea ar cheltui pentru acestea peste 1,5 milioane lei lunar. Adaugand si alte obisnuinte mai putin nocive (de exemplu, jocurile pe calculator si navigarea pe Internet etc.), costul satisfacerii viciilor ar ajunge la circa doua milioane lei pe luna (2000 lei noi). Cel mai mult - conform declaratiilor persoanelor intervievate - ii costa pe cetatenii romani obiceiul de fuma (aproximativ 690.000 lei). Procurarea bauturilor alcoolice ii mai costa pe adeptii lui Bachus inca 408.000 de lei, ceva mai mult decat jocurile de noroc (334.000 lei). Cafeaua, devenita obisnuinta de care nu mai poti scapa (cu usurinta), ii mai costa pe cei intervievati 195.000 lei.

In afara costului financiar direct, mai exista si un cost social al viciilor, reprezentat in sondajul CURS de certurile si conflictele cu cei apropiati (parteneri, parinti). Cat ar parea de curios, consumul de alcool provoaca mai putine certuri si conflicte decat fumatul. Cum s-ar putea explica aceasta constatare? Probabil ca viciul, in cazul consumului exagerat de alcool, este al familiei, nu numai al indivizilor chestionati, fapt mai rar intalnit cand este vorba de fumat (persoanele mai in varsta, respectiv parintii, fumeaza intr-o proportie mai mica decat tinerii). Dar cat alcool consuma, in medie, persoanele incluse in esantion, dupa declaratiile lor? Zilnic, peste 0,6 litri. Avand in vedere ca cele mai multe persoane (29%) prefera berea, o sticla de 500 ml pe zi nici nu poate fi considerata un exces. Ce ne facem daca media de 0,6 litri se refera la bauturi alcoolice tari (coniac, tuica, whisky, votca etc.)? Statisticile oficiale ne linistesc: doar 2,4% din populatia de peste 15 ani din Romania consuma intre o jumatate si un litru pe zi de bauturi alcoolice tari, in timp ce trei sferturi din populatie consuma 1-2 pahare saptamanal. La femei - asa cum rezulta din Ancheta asupra conditiilor de viata (Institutul National de Statistica, 2005, p. 188) - proportia persoanelor care se ating rar de bauturile tari ajunge la peste 80%.

Se spune ca suma viciilor ramane constanta de-a lungul vietii. Nimic mai neadevarat. Viciile le alungam sau ne parasesc treptat: cand am scapat de toate viciile, am devenit o pioasa amintire.

Prof. univ. dr. Septimiu Chelcea
Director al revistei Sociologie Romaneasca

DATE DESPRE CERCETARE Sondajul a fost realizat pe un esantion de 2.000 de subiecti, cu varste de peste 15 ani, de catre Centrul de Sociologie Urbana si Regionala (CURS), in perioada 24-31 mai 2005. Interviurile s-au desfasurat la domiciliile subiectilor, eroarea maxima fiind de +/- 2,2% la o probabilitate de 0,95. Tipul esantionului este probabilist, selectie aleatoare a punctelor de esantionare si a subiectilor. In analiza prezentata s-a tinut cont de nivelul de educatie al respondentilor (studii: sub liceu, liceu, peste liceu), de categoriile de varsta (15-30 de ani, 31-55 de ani, 56 de ani si peste), de venitul gospodariei, media fiind de 7,8 milioane de lei (vechi) pentru fiecare gospodarie. S-a mai tinut cont de mediul rezidential al respondentilor (urban sau rural) si de regiunile in care domiciliaza (Est = Moldova; Vest = Transilvania, Banat Crisana-Maramures; Sud = Oltenia, Muntenia, Dobrogea; Bucuresti).