Cinci secole de dominatie otomana. Pe scurt (chiar prea pe scurt, dar...), asta ar fi istoria Bulgariei de dinainte de 1878, anul declararii independentei. Principatul autonom a putut, in sfarsit, sa se reintoarca la ortodoxie. Cinci secole de dominatie otomana. Pe scurt (chiar prea pe scurt, dar...), asta ar fi istoria Bulgariei de dinainte de 1878, anul declararii independentei. Principatul autonom a putut, in sfarsit, sa se reintoarca la ortodoxie. Oficial. Bucuria a durat insa doar 66 de ani caci, o data cu intrarea in 1944 in guvern a comunistilor, iar exemplul propriu e cat se poate de edificator, constrangerile nu au intarziat sa apara. Doi ani mai tarziu, Republica Populara avea sa intoarca din nou spatele bisericii pentru mai bine de 40 de ani.

"Biserica a fost insa cea care a pastrat traditia si, pana la urma, chiar si unitatea bulgarilor", adauga totusi pictorul Marian Bahovski. Alaturi de el, Iulia, doamna casei, "lingvistul de serviciu", ne ajuta sa trecem uneori peste bariera limbii, lucru pe care Marian - chiar daca se descurca perfect in romana - il accepta amuzat.

Biserica si traditia

"Sfintii Rosii". Era o sintagma pe care un prieten de familie mai varstnic o auzise in timpul sederii la Moscova. Prea mic ca sa inteleg atunci, vorba m-a urmarit fara sa stiu de ce. Imi suna cumva eroic, ascuns. Am primit si-o palma din pricina ca o tot repetam pe la scoala. "Sa nu mai spui asta niciodata", mi-a suierat printre dinti profesoara cu pricina. Avea un inel masiv... Semnul il mai am si acum.

Abia peste ani am aflat ce insemnau vorbele pe care le rostisem. Era incercarea sistemului sovietic de a suprapune sarbatori comuniste peste cele crestinesti. Bisericile fusesera incuiate, iar fiecare casa adapostea o taina.

"Eu, de exemplu", continua Marian, "am fost botezat nu in biserica si nici macar acasa, ci undeva intr-o comuna, la mare distanta, cu oameni necunoscuti. Si, la fel ca la botez, si cu ocazia altor sarbatori, preotii se duceau pe ascuns in casele oamenilor. De Pasti, de Craciun, erau oameni care tineau slujbe in casa. Cununiile in sufragerie, doar cu parintii si nasii, erau la ordinea zilei", adauga, iar eu imi amintesc cam aceleasi povesti spuse de mai batranii nostri. "Multora le era insa frica sa faca asta", continua Iulia de pe canapeaua pe care bebelusul pe care-l asteapta a "exilat-o" de ceva vreme. "De curand am botezat un prieten mai mare decat noi. Facuse nunta si trebuia sa se cunune religios. Nu putea insa pentru ca nu era botezat. Iar cazuri asemanatoare se intalnesc in Bulgaria foarte des. Chiar parinti care se boteaza inainte de a-si aduce copilul sa fie botezat", adauga.

Paradoxuri culinare...

Dar 500 de ani sub "turban", iar alti 44 intre "secera si ciocan" au facut ca traditia, daca nu sa dispara cu totul, sa se subtieze intr-atat incat Sarbatoarea de Pasti sa insemne doar oua rosii si cozonac, iar Craciunul, placinta cu ravase. "Nici cu mielul nu ne prea laudam de Pasti", puncteaza Marian. Poate si d-aia importam noi acum din Bulgaria! Tot n-au ce face cu el! "La noi, mielul nu are aceeasi semnificatie si se taie de Sf. Gheorghe. La 6 mai! E singura sarbatoare care a ramas pe stil vechi! De Pasti, doar oua rosii, atat", si-mi arata o fotografie veche. Ma uit mai bine, dar o trage inapoi. "Nu prea par rosii, nu?", ma intreaba si zambeste. "Asta pentru ca la noi ouale se inveleau in frunze sau bucati de carpa colorata si se fierbeau asa. Era felul nostru de a le incondeia. E una dintre traditiile care s-a pastrat pe ici pe colo. Vopseaua a aparut destul de tarziu", adauga. "De altfel, aici e un alt paradox. Desi statul nu recunostea Sfintele Pasti, la biserica nu mergea mai nimeni si slujbe de Inviere nu se prea faceau, de Pasti, aparea in comert vopsea de oua! Doar atunci! Si cozonaci. Pe de alta parte, martisorul, care nu e o sarbatoare crestina, devenise de atunci o industrie", spune si-mi arata cateva mostre aduse de curand de acasa. "La noi poarta si barbatii, si femeile toata luna martie", adauga si ma lasa sa admir in voie jocul alb-ros in impletituri ce poarta urma traditiei, una dintre putinele care au supravietuit peste veacuri aruncate la voia istoriei.

Nu ma-ntreba dac-am primit si un martisor, ca n-am sa raspund! Si asta pentru ca am ajuns deja in locul unde traditia e mai vie ca oricand. Si mai gustoasa...

Festivalul Bunei Vestiri Celebrata la 25 martie, Buna Vestire ("Blagovetul") e o sarbatoare cu radacini adanci in istorie. Dincolo de stratul crestin al sarbatorii, obiceiurile de Blagovet sunt pline de semnificatii vechi, cu puternice legaturi precrestine. "Plecati serpi, plecati soparle! Vine Buna Vestire!", se striga in satul bulgaresc de odinioara. Izgonirea raului, simbolizat prin curatarea casei, a facut ca pana astazi acest obicei sa se pastreze in toate comunitatile.

TARATOR Il faci dintr-o jumatate de kilogram de iaurt, un castravete proaspat, doi-trei catei de usturoi, cateva miezuri de nuca pisata, nu macinata, putin marar, o lingura-doua de ulei, otet si sare. Taie castravetele in cubulete, piseaza usturoiul si toaca mararul, apoi amesteca-le toate, adaugand uleiul, otetul si sarea. La final presara marar si nuca. GYUVECHE Putina branza de vaci, oaie si cascaval, bucatele de carne de vita, porc, pui si mezeluri, putina ceapa, sos de rosii, patru oua, mirodenii si sare. Atat. Intr-un vas special de pamant se asaza o felie de branza. Deasupra se pun cateva cubulete de cascaval si carne. Se toarna sos de rosii cat sa acopere branza si carnea. Deasupra se sparge un ou si se da la cuptor circa o jumatate de ora. Cand oul s-a facut, e semn ca mancarea e gata.