x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Capsuna de primavara

0
17 Mai 2005 - 00:00

  • de SIMONA CHIRIAC
  • GURMANDUL IN BUCATE
  • Ce bucuroasa era! De curand i se indeplinise cea mai arzatoare dorinta. De-ati sti cat de mult s-a rugat ea sa fie ca si celelalte! In fiecare dimineata, cand mijea prima raza de soare, isi pipaia cu mare bagare de seama crestetul. Iarasi nimic. Nu isi pierdea insa speranta. Aflase de la cunoscuti ca si maine este o zi si orice se poate intampla. Un singur lucru o intrista peste masura. Veselia suratelor atunci cand se priveau in oglinda de apa. Toate erau sanatoase, mari si aproape rosii.

    Acea dimineata incepuse ca oricare alta. Cocosii au sunat desteptarea, iar razele soarelui au acoperit-o incetisor. Atunci a observat schimbarea. Un ghemotoc verzui scoase capul la lumina. De acum incolo avea si ea capsuna ei. Cu siguranta avea sa fie cea mai mare, cea mai rosie, cea mai parfumata si cea mai gustoasa. In fiecare zi se studia in roua de pe frunze si se simtea din ce in ce mai implinita. Asa au trecut urmatoarele zile. A prins ploi si vanturi puternice, dar a reusit sa se pastreze intreaga si sa nu se rupa. S-a certat cu toti gandaceii din jur ca nu vor sa se astampere, a alungat o pasare prin puterea gandului (cel putin asa a crezut pana in ultima clipa) si a convins o cartita s-o ocoleasca, pentru ca nu dorea sa fie deranjata. Tot acest efort a meritat. Dintre toate suratele ei, ea era cea mai aratoasa.

    Ziua in care crezuse ca i-a sosit sfarsitul a inceput cu o mica pala de vant. Se auzeau susoteli si exclamatii. Cu siguranta se intampla ceva. Din senin, mai tarziu chiar s-a intrebat cum de n-a bagat de seama mai devreme, a sosit de nicaieri o mana mare si hrapareata, care a inceput sa dea iama in capsuni. A incercat sa se fereasca, chiar a vrut sa se ghemuiasca, dar era prea mare. Dar tot frumusetea ei se pare ca a salvat-o, caci a fost asezata chiar deasupra suratelor ei, intr-un cos aspru de lemn. Atunci si-a dat seama pentru prima data cat de mare este gradina, cat de inalti sunt copacii si cat de lung este totusi drumul pana la soare. Calatoria a luat sfarsit intr-o incapere ticsita de vase, scaune si mese. Statea usurel in cos pe o masa si astepta sa vada ce se intampla. In adancul sufletului credea ca va fi asezata intr-o vitrina, ca un exponat dintr-un muzeu, avand in fata un cartonas "Cea mai frumoasa capsuna, culeasa intr-o zi de mai". Deveni convinsa ca asa se va intampla atunci cand a fost data la o parte si asezata cu grija pe o farfurioara ("se vede treaba ca sunt mai speciala", se gandi ea).

    Suratele ei, cele mai putin aratoase, au fost spalate cu apa rece, mult mai rece decat cea adusa de ploaie. Au fost curatate de codite si lasate la pastrare pe un colt de masa. Dar deja nu o mai interesa ce se intampla cu ele. Atentia ii fusese atrasa de altceva. Valuri de faina se revarsau dintr-o sita deasa si cadeau, strat dupa strat, formand un munte cat un musuroi de furnici. Bucati alunecoase de unt erau indulcite de mii de cristale de zahar. Cel mai mult a mirat-o cum din faina, oua si unt s-a putut face un aluat. Se gandea ca trebuie sa fie tare moale, de este modelat in maini cu atata usurinta. Dar peste putin timp nu l-a mai vazut. Tava cu aluat a fost introdusa intr-un cuptor fierbinte, atat de fierbinte, incat mana care culesese capsunile purta de aceasta data o manusa. Dar nu a avut nevoie sa se gandeasca prea mult la aceasta stare de fapt, ca privirea i-a fost atrasa din nou de ceea ce se intampla pe masa. Era curioasa ce o sa vada la sfarsit: tot un aluat? De aceasta data se pregatea o crema cu un miros puternic de vanilie si de rom. Ii placea mult usurinta cu care lingura trecea prin crema, o scormonea si o intorcea pe toate partile, de parca ar fi vrut sa-i descopere toate secretele. Se obisnuise si cu mirosul care invaluia bucataria: o parte venea dinspre cuptor - miros de aluat fraged -, iar o alta parte dinspre crema de vanilie. Iar peste toate, venea dinspre usa larg deschisa un vag miros de flori si iarba proaspat cosita.

    Mai departe, lucrurile s-au precipitat. Aluatul a fost scos din cuptor, umplut cu multa crema, iar pe deasupra au fost asezate toate suratele ei, in ordine, una langa alta, ca niste mici soldatei. In mijloc a fost asezat un strat de frisca, cu un mot deasupra. Inima i-a batut cu putere cand si-a dat seama ca este asezata sus, deasupra tuturor. Chiar si in ultimul moment reusise sa fie la inaltime.

    TARTA CU CAPSUNI
  • INGREDIENTE: blat: 250 gr faina, doua albusuri, un ou intreg, 100 gr unt, 50 gr zahar, 50 ml lapte, sare, un pliculet cu zahar vanilinat; crema: 4 oua, 12 foi de gelatina (35 gr), 200 ml lapte, 250 gr zahar, rom, 500 gr frisca, un pliculet cu zahar vanilinat, un kg capsuni.
  • PREPARARE: Intr-un vas se freaca untul cu zaharul pana cand se omogenizeaza. Se adauga oul intreg si albusurile, sarea, laptele, zaharul vanilinat si faina. Aluatul se tine la rece o jumatate de ora. Tava se unge cu ulei si se tapeteaza cu faina, apoi se asaza aluatul pana sus. Se coace la foc moderat timp de 20 de minute si se scoate din forma cat este calda inca. Se inmoaie gelatina in laptele rece, timp de o ora, albusurile se bat spuma, adaugandu-se 200 gr zahar si romul. Intr-o oala se amesteca galbenusurile frecate spuma, albusurile, gelatina si se incalzesc la bain-marie. Se amesteca incontinuu ca sa nu se branzeasca. Cand s-a racit, se adauga zaharul vanilinat si frisca rece, amestecand incontinuu. Tarta se orneaza cu jumatati de capsuni.
  • AFINELE
    Pe durata dezvoltarii lor, afinele sunt albe, apoi se inrosesc, pentru ca la sfarsit sa devina albastre. Se folosesc in general pentru prepararea gemurilor, jeleurilor si prajiturilor. Desi afinele salbatice sunt mult mai mici si mai scumpe decat cele cultivate, sunt deosebit de apreciate pentru aroma lor intensa. In scop medicinal se folosesc frunzele si fructele. Printre cei mai cunoscuti constituenti se numara taninul, acizii citric, tartric si benzoic. Afinele au un rol important in vindecarea hemoragiilor datorate fragilitatii capilare, a tulburarilor circulatorii (varice, arterita, sechele de flebita), dizenteriilor, faringitelor, stomatitelor si aftelor. Pe cale interna se prepara de cele mai multe ori un decoct din fructe proaspete. La o lingura cu afine se adauga o ceasca cu apa. Acest amestec se fierbe cinci minute si se lasa la infuzat alte cincisprezece. Se strecoara, strivind in acelasi timp fructele. Se consuma in general de la doua pana la sase cesti pe zi. Pe cale externa, pentru vindecarea aftelor se mesteca fructele proaspete sau uscate.

    FRUCTE DE PADURE
    Capsuna este fructul fals al capsunului, format din ingrosarea receptaculului floral, in pulpa caruia sunt ingropate fructele propriu-zise. Culoarea poate varia de la alb-verzui la rosu aprins. Creste mai ales in regiunile temperate din Emisfera nordica. Stim cu siguranta ca romanii cultivau capsuni inca de acum 2.200 de ani, iar locuitorii din Evul Mediu le recunosteau calitatile afrodiziace. Micul-dejun al proaspetilor casatoriti continea o supa ale carei ingrediente erau capsunile, limba-mielului (o planta ce crestea in Europa, avand un gust ce amintea vag de cel al castravetelui), smantana usor acrita si zaharul pudra. O legenda medievala spunea ca acela care va rupe o capsuna in doua si o va imparti cu o alta persoana de sex opus se va indragosti.

    Murele sunt fructele comestibile negre si lucioase ale murului. Din florile murului se obtine o miere de buna calitate, inchisa la culoare. O superstitie din Marea Britanie spune ca nu este bine sa culegi mure dupa data de 15 septembrie, deoarece necuratul lasa urme pe frunzele sale. Totul porneste de la efectele pe care vremea (caldura puternica sau prea multa umezeala) le poate avea asupra acestei plante. Fructele si frunzele sunt acoperite cu mucegai, nemaifiind comestibile.

    Zmeura se aseamana foarte mult cu mura, numai ca este mai mica, mai moale si are culoarea rosie. Creste mai ales in luminisuri si pe campuri. Se pare ca a fost apreciata pentru prima data de catre locuitorii Troiei.

    Fraga este unul dintre fructele permise diabeticilor, datorita continutului de zahar sub forma de levuloza. Altora insa le poate provoca urticarie, fiind contraindicata in dermatoze. Fragii pot fi consumati in special ca aperitiv, iar in timpul sezonului se recomanda sa se consume 250-500 gr pe zi. De altfel, se spune despre Fontenelle ca a ajuns la varsta de 100 de ani tocmai datorita consecventei cu care a mancat fragi de-a lungul intregii sale vieti.
    Citeşte mai multe despre:   arhiva jurnalul,   zahăr,   fructele

    Serviciul de email marketing furnizat de