"Cel mai iubit dintre pământeni"

Romanul "Cel mai iubit dintre pământeni" este o capodoperă profund umană. Totuşi, ecranizarea acestuia, realizată imediat după Revoluţie, a avut spectatori dezamăgiţi. Dacă financiar filmul a fost un mare eşec, din punctul de vedere al distribuţiei el a reprezentat un regal.

Pelicula, după romanul cu acelaşi nume de Marin Preda, reconstituie cu măiestrie o parte a istoriei româneşti. Drama intelectualului din deceniile 5-6, pe care se înfăşoară strâns şi cea personală, doar este cel mai iubit dintre pământeni, nu?, este decupată de Şerban Marinescu oarecum descentrat. Există în film trădarea şi, desigur, scenele terifiante din închisoare. De fapt, filmul a rămas celebru în primul rând pentru controversata scenă a violului la care este supus eroul de către un gardian.
 
"Cel mai iubit dintre pământeni", în regia lui Şerban Marinescu, a fost prezentat la mai toate festivalurile europene de film, dar niciodată în concurs, de aceea se poate spune că pelicula şi-a început cariera la mult timp după lansare, în 1994, când a fost vizionat de Pierre Henri Delaux, selecţionerul Festivalului de la Cannes. Incredibil sau nu, în sălile de cinema româneşti nu a fost difuzat niciodată. Producătorul nu a acceptat condiţiile de difuzare impuse de Româniafilm la vremea respectivă, considerând că e dezonorant pentru el, ca investitor integral, să accepte doar 35% din încasările rezultate din vânzarea biletelor, în timp ce 65% să fie încasat de Româniafilm, care nu investise nimic. Aşa că a preferat să nu difuzeze filmul prin această reţea. Astfel, timp de două săptămâni, filmul a rulat la Sala Palatului, cu casa închisă. Investiţia totală a fost de 250.000 de dolari.

ENTUZIASM
Distribuţia a fost una cu totul specială, chiar grandioasă. Nici unul dintre filmele româneşti de până atunci nu a avut parte de aşa o gamă variată de actori. Cinci săptămâni s-a lucrat cu dăruire şi entuziasm, cu bucurie şi emoţie, iar toată echipa credea că participă la o revoluţie în cinematografie. Pentru Ştefan Bănică, George Constantin, Nino Anghel, Aristide Teică şi Ileana Predescu acest film a fost ultima întâlnire cu aparatul de filmat. Pe rând şi-au luat rămas bun de la această lume. Poate părea ciudat, dar totuşi merită amintit faptul că Ileana Predescu, o actriţă fenomen, pe care din păcate prea puţini dintre spectatorii români de teatru şi film o cunosc, a jucat în film rolul unei femei bolnave de cancer în ultima fază, în timp ce suferea chiar de această boală, aflată în stadiu terminal. Ştefan Iordache, Maia Morgenstern, Gheorghe Dinică, Mitică Popescu, Mircea Albulescu, Dorel Vişan, Colea Răutu, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Tora Vasilescu, Valentin Uritescu, Emil Hossu, Bujor Macrin sunt doar câteva nume dintre cele trecute pe genericul filmului ce avea toate datele unei producţii cu succes de casă, iar momentul lansării era cât se poate de oportun. Din păcate, a rămas doar un film de referinţă în cinematografia autohtonă, cu încasări zero, prin Româniafilm. A fost să rămână doar un experiment singular. Despre scenele sexy, despre marea secvenţă din lagăr, precum şi despre secvenţa anchetării s-a tot vorbit în fel şi chip. Unii au desfiinţat filmul, alţii au spus că este o capodoperă, pe unii i-a deranjat scena violului, prea dură pentru gustul lor, pe alţii nu. S-a spus că este o transpunere total neinspirată a operei literare, dar şi că este o recreare a operei de artă literară, care foloseşte un limbaj specific, cuvântul, prin intermediul limbajului cinematografic, care are ca specific imaginea. Din punct de vedere cantitativ, epic, cartea a fost trădată. S-a acordat prea multă atenţie părţii comerciale, exagerându-se raporturile sexuale ale lui Victor Petrini cu soţia sa, Matilda, şi cu amanta sa, Nineta, la fel episodul anchetării eroului şi mai ales cel al detenţiei. "Filmul este o trădare fericită", spunea Mircea Albulescu despre "Cel mai iubit dintre pământeni". "Pentru că nu poţi să filmezi pagină de pagină. În schimb, trebuie să imaginezi imagine. Şi să inventezi tot felul de mijloace prin care să trădezi în mod fericit linia aia, rândul ăla de 16 cuvinte sau nu ştiu câte semne. Un rând de carte, care poate să fie la un moment dat o secvenţă uluitoare care să te facă nu să n-o uiţi, ci să continui trădarea prin propria-ţi personalitate şi să retrăieşti cu alte aripi mult mai altfel şi, totuşi, mult mai ale tale şi să mergi mai departe."

Mulţumim doamnelor Ioana Bogdan - director editorial TVR Media şi Georgeta Chira - redactor TVR Media pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material