Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cea de-a doua întâlnire a membrilor Euro-Tocques (Asociaţia Europeană a Bucătarilor), care a avut loc la Sofia (şi unde chefii români s-au întrecut cu colegii lor din alte ţări ale continentului), ne-a dat prilejul de a rememora o călătorie făcută în Bulgaria, nu cu multă vreme în urmă.
Cea de-a doua întâlnire a membrilor Euro-Tocques (Asociaţia Europeană a Bucătarilor), care a avut loc la Sofia (şi unde chefii români s-au întrecut cu colegii lor din alte ţări ale continentului), ne-a dat prilejul de a rememora o călătorie făcută în Bulgaria, nu cu multă vreme în urmă. Am adunat atunci, din vechea cetate medievală a Nessebarului, gusturile şi reţetele unui spaţiu special, caracterizat o dată prin succesiunea în timp a civilizaţiilor şi a doua oară prin faptul că s-a aflat la intersecţia unor lumi religioase, etnice, lingvistice – dar şi gastronomice – care s-au condiţionat una pe cealaltă. Bulgaria este, de altfel, chintesenţa spiritului balcanic, în toate domeniile vieţii. Inclusiv în ceea ce priveşte bucătăria.
Reţeta de suflet
După ce au avut o sărbătoare "numai a lor", la 7 ianuarie, de Sfântul Ioan Botezătorul, bărbaţii din Bulgaria trebuie să se retragă, pentru o zi, din mijlocul familiei, lăsând locul femeilor să se veselească. Asta se întâmplă la 21 ianuarie, când, prin tradiţie, se celebrează "Ziua Moaşelor". "Babinden" – este denumirea locală a sărbătorii, iar numele său vine de la "babi", în trecut o femeie în vârstă, care ajuta la venirea pe lume a unui copil. Sau… "moaşă", cum se spune pe la noi. După tradiţie, moaşa trece prin toate casele în care ajuta la naşterea unui bebeluş şi aduce cu sine un vas cu miere, o baniţă cu mei şi un fir de lână roşie. Moaşa ajută apoi la îmbăierea micuţului, după care îi face un "benghi" cu miere pe frunte şi-i leagă firul de aţă la încheietura mâinii drepte, menindu-i să fie sănătos. Mama îi sărută mâna moaşei, în semn de mulţumire pentru ajutorul dat. Mai există obiceiul ca moaşa să ia în mâinile sale puţină apă şi să o pună în căuşul mâinilor mamei, ceea ce înseamnă că de acum înainte ei îi va fi uşor să îşi spele singură pruncul. Moaşa este invitată la masă. Nu vor lipsi dintre bucate: fripturile din carne de vită sau cârnăciorul tradiţional numit sugiuc, murăturile şi vinul. De asemenea, se vor pregăti celebrele "sarmi", nimic altceva decât sărmăluţe din carne de porc (condimentate cu paprika şi piper) şi învelite în frunze de varză murată, fierte la foc mic, într-un vas de lut, în care s-au strecurat şi bucăţele de afumătură. Tot acum se pregătesc un fel de plăcinte umplute cu un amestec de orez fiert, brânză iute de oaie şi ouă, prăjite în grăsime sau ulei. În alte zone ale ţării, plăcinta se face în cuptor, fiind întinse straturi alternative de aluat, orez fiert în lapte, brânză bătută cu ouă şi din nou aluat. Totul se taie în pătrate (înainte de a fi dat la cuptor), după care deasupra se toarnă iaurt gras, amestecat cu ouă. Se coace la foc mijlociu, până se încheagă şi se rumeneşte iaurtul.
