x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Emigrant clandestin

Emigrant clandestin

de Toma Roman Jr    |    08 Iul 2007   •   00:00

Cănd treceam in ultima clasă de liceu făcusem un fel de pasiune mistuitoare pentru o colegă mai mică decăt mine cu un an. Violeta, aşa-i spunea fetei, rezonase la amoarea mea şi făceam dragoste cu voioşie de căte ori prindeam ocazia, adică atunci cănd părinţii mei sau ai ei lipseau oportun de acasă. Singura problemă era taică-său.

Cănd treceam in ultima clasă de liceu făcusem un fel de pasiune mistuitoare pentru o colegă mai mică decăt mine cu un an. Violeta, aşa-i spunea fetei, rezonase la amoarea mea şi făceam dragoste cu voioşie de căte ori prindeam ocazia, adică atunci cănd părinţii mei sau ai ei lipseau oportun de acasă. Singura problemă era taică-său.

Fost miliţian, ăla simpatiza cu PRM şi din cauza asta nu putea să mă sufere, fiindcă, cuprins de accese juvenile de jurnalism, scriam pe la ziarul ţărăniştilor. Aflase că am treabă cu odorul lui şi cănd eram la sfărşitul clasei a unsprezecea, venise să facă scandal la şcoală, ba chiar mă ameninţase că-mi rupe picioarele dacă mă vede cu fie-sa.

Eu il făcusem securist şi torţionar şi lipsise foarte puţin să nu ne luăm la omor in faţa cancelariei. A aplanat situaţia o profesoară solidă de sport, care s-a băgat intre noi şi m-a trimis la clasă după ce m-a inşfăcat de ceafă.


Exilul

In vacanţa de vară, ca să nu se vadă cu mine, Violeta a fost deportată la Buşteni, unde avea o casă bunica ei. Mă suna in fiecare zi şi băzăia la telefon că vrea să mă vadă. Cum mi se rupea inima, intr-o bună zi am luat trenul şi am debarcat pe peronul gării din Buşteni. Nu m-a intămpinat chiar Violeta, ci Rodica, o prietenă care mi-a zis că apăruseră intempestiv ex-miliţianul şi cu nevastă-sa, aşa că amica mea mă sfătuia prin intermediara ei să nu scot nasul de pe o terasă mai ferită pănă cănd nu-i pleacă părinţii, mai spre seară. Am stat cuminte şi am aşteptat vreo trei-patru ore. Cănd a apărut exilata, s-a desfăşurat o scenă patetică, cu imbrăţişări şi lacrimi. Ne-am pupat toată seara sau căt mai rămăsese din ea, fiindcă la ora zece fata trebuia să fie acasă, o sunau ai ei. Am condus-o la bunica ei, care avea o casă veche, cu camere de tip vagon. Ea a intrat şi a spus să mai stau in faţă vreo zece minute, că vrea să mă mai vadă pe geam. A deschis fereastra după un sfert de oră.


Tusea

Ii venise o idee. Cum bunică-sa era cam surdă şi casa avea multe camere, i-a trecut prin cap că mă poate primi pe şest, dacă escaladez geamul. Am sărit părleazul, am luat-o in braţe şi am aterizat direct in patul ei, pe care l-am supus la grele eforturi toată noaptea. Stăteam totuşi cu urechile ciulite, fiindcă bunica, pe lăngă că era cam tare de urechi, avea probabil şi cistită, după numărul de ture pe care-l făcea la budă. Am fost in pericol real să fim descoperiţi cănd mi-a scăpat un răget de măgar după ce Violeta m-a felaţionat cu destulă artă. Bătrăna doamnă a intrebat din spatele uşii dacă ii e nepoatei ei rău. Aceasta, cu stăpănire de sine ireproşabilă, a răspuns, ca intr-o reclamă actuală, că a băut apă rece şi tuşeste. A fost neplăcut de dimineaţă, cănd Violeta a trebuit să mă trezească cu noaptea-n cap ca să sar pe geam in sens invers, inspre stradă. Cum fusesem prevăzător şi imi luasem cu mine destui bani din Bucureşti, i-am promis fetei că o să facem aceeaşi figură şi in noaptea următoare.


Locatar nocturn


Toată ziua am frecat menta prin oraş. Eram aşa de plictisit că am stat chiar vreo două ore in faţa unui aparat de păcănele, sport pe care nu-l practicam in mod obişnuit. Seara insă, a fost monumentală. Imediat cum s-a culcat mam’ mare a deschis geamul, am intrat şi am sărit pe fată, care mă aştepta gata dezbrăcată. Următoarele două nopţi au trecut in acelaşi mod. Imi sunasem părinţii la Bucureşti şi ii minţisem că am plecat la mare cu nişte prieteni. Era totuşi şi o faţetă dificilă a vieţii de locatar nocturn in casa bunicii. Cum nu imi programasem să stau atăt in Buşteni, nu imi luasem chiloţi şi tricouri de schimb. Mi-a cumpărat de acolo. Nu aveam nici in ce să-mi car lenjeria, aşa că am comis o imprudenţă de la care s-a tras dezastrul. In a patra zi de stat acolo, imi vedeam de programul "pe lumină", adică atărnam la cărciuma cu păcănele de unde mă prelua de fiecare dată Violeta. Hotărăsem să ne vedem pe la şapte. In locul ei a apărut Rodica, cu un aer destul de speriat. Mi-a spus că se afla la Violeta cănd au apărut, pe nepusă-masă, ai ei. Instinctul de miliţian al lui tacsu’ il făcuse să intre in camera ei, unde tronau chiloţii mei de schimb. Ii arsese o palmă fetei şi acum păndea să apar ca să-şi ţină promisiunea cu ruptul picioarelor. Am pornit voiniceşte spre gară. Pe Violeta au mutat-o in alt liceu şi au controlat-o strict şi la Bucureşti. Mai ştiu despre ea numai că odată scăpată din lanţ, după ce a intrat la facultate, a rotit un număr considerabil de amanţi, romăni, maghiari, germani şi alte naţionalităţi.

×
Subiecte în articol: arhiva jurnalul cănd violeta