Fotografii de arhiva - "Mostenire sacra", la Palat

Sala Auditorium a Muzeului National de Arta prezinta, pana la 31 iulie, fotografii ale indienilor nord-americani, realizate la inceputul secolului trecut.

LIDERUL. Seful Joseph, 1908, placuta aurita

Sala Auditorium a Muzeului National de Arta prezinta, pana la 31 iulie, fotografii ale indienilor nord-americani, realizate la inceputul secolului trecut.

Edward Sheriff Curtis poate fi considerat precursorul fotojurnalismului modern. In 1891, acest american de geniu capata o pasiune aparte pentru studiul indienilor; rodul acestei pasiuni fiind cele 20 de volume ale unei enciclopedii fotografice de o imensa valoare stiintifica si artistica. Intre 1907 si 1930, Edward S. Curtis a vizitat toate triburile de indieni nord-americani, traversand de 125 de ori SUA si facand peste 50.000 de fotografii, dintre care numai 2.500 ilustreaza opera sa fundamentala, "The North American Indians". A cercetat 75 de limbi si dialecte si a inregistrat, pe discuri cilindrice din ceara, 10.000 de cantece si povesti tribale.

LOCUL SACRU. Canionul de la Chelly, 1904

CE VOIA CURTIS? Fotograful a avut ambitia sa faca un inventar exhaustiv al indienilor din 80 de triburi din SUA, intr-un moment cand acestea erau pe cale de disparitie.

Daca in secolul al XVIII-lea, populatia indiana era cifrata la peste un milion de persoane, la inceputul anilor 1900 ramasesera doar 40.000. Sustinut de magnatul financiar Morgan si de presedintele Theodore Rooswelt, Curtis a incercat sa imortalizeze ceea ce mai putea fi salvat din aceasta cultura pe cale de disparitie. O munca de-o viata, in care contributia stiintifica (mult criticata de contemporani) a fost dublata de un travaliu artistic exemplar. Fotografiile sale restituie frumusetea si grandoarea unui univers mitic, in care artistul ne descopera trasaturi fizice, atitudini, ritualuri, scene de viata cotidiana si intime, habitat. Edward S. Curtis, unul dintre cei mai iubiti americani in lumea triburilor indiene, a fost primul alb care a filmat faimosul "Dans al Sarpelui" la indienii Hopi, dans care se desfasura o data la doi ani, timp de 16 zile. Ulterior, simtindu-se din ce in ce mai amenintati de expansiunea lumii moderne, indienii Hopi au refuzat sa mai danseze in fata strainilor.

EXPOZITIE. Cate una din fiecare o mie de fotografii

EXPOZITIA DE LA BUCURESTI. Sponsorizata de Ambasada SUA, expozitia ne ofera 60 de reproduceri selectionate din zecile de mii de fotografii facute de Curtis. Il putem vedea, astfel, pe Seful Joseph, din tribul "nez perce", care continua si acum sa fie considerat drept unul dintre cei mai nobili lideri tribali ai secolului al XIX-lea.

Recunoastem, de asemenea, Canionul de Chelly, unul dintre cele mai sacre locuri pentru tribul "navajo". Ne atrage atentia motivul juramantului indian, in cursul caruia razboinicul indreapta sageata spre soare, asa cum a fost reluat si in filmele americane cu "Pieile Rosii".

La Bucuresti avem doar acest fragment dintr-o munca de 30 de ani. O expozitie care ne da de gandit, cata vreme, nu de putine ori, trecem indiferenti pe langa valori culturale romanesti care se sting, multe dintre ele, iremediabil, o data cu timpul.

"A devenit indian. A trait si a vorbit ca indienii. A fost pentru ei un fel de Big Brother alb. Si-a petrecut cei mai frumosi ani ai vietii printre triburile lor. A descoperit vechi obiceiuri, salvand de la uitare si indiferenta o mare civilizatie". Un jurnalist, despre Edward S. Curtis