Legende pe roţi: Hammond conduce Ford Capri 2.8i Brooklands

Bun, ma scarpin in cap si ma gandesc din greu... Nope, nimic. Nu-mi vine in minte niciun lucru pe care sa nu-l iubesc la Ford Capri Brooklands. Fie trezeste ceva bine ascuns in tine, ceva prostesc, dar fericit, cu ochii cascati si emotionat ca un soricel flamand la un festival al branzei, bleg ca un elefant beat, fie esti deja mort.

Are tractiune spate, un V6 de 2,8 litri in fata si o forma care, chiar si dupa 42 de ani, e a dracului de sexi. Ce si-ar putea dori mai mult un barbat? Si nu am comis un faux pas urias aici; masinile astea erau facute pentru si cumparate de catre barbati. Poti sa arunci cu replici precum ca una e o extensie a penisului cat vrei, si poate ca este intr-adevar un dispozitiv pentru compensarea catorva centimetri, insa cui ii pasa? E distractiv.

E si o amintire vie a simplitatii masinilor din urma cu nu foarte multi ani. Brooklands a fost ultima versiune de Capri, iar asta pe care-l conduc este chiar ultima construita – a iesit in 1986. Insa o fi el editie speciala terminala, dar tot nu are vreun fel de impodobiri. Geamurile: manuale; oglinzile si trapa: manuale; scrumiera: imensa. E facut pentru baietasii din Essex, care fumau trei pachete de B&H pe zi si nu le pasa de consecinte. Oh, si nu exista suport de pahar. Iti beai cafeaua acasa, inainte sa dai drumul la ragetele masinilor. Nu exista dispozitive electronice care sa te ajute in stapanirea celor 160 CP, cel mai sofisticat lucru pe el fiind un diferential cu patinare limitata – standard pe Brooklands, alaturi de tapiteria de piele.

Unele masini se descurca de minune cu ingrediente atat de elementare; MINI Cooper nu avea dotari in plus fata de Capri si mergea ca un kart ghidat cu laser. Pe Capri nu-l prind la fel de bine. Are nevoie de mult din orice ca sa mearga. Multa miscare din volan, multa apasare pe acceleratie, multe apasari pe frana si strigat de multe ori 'labagiule“ pe geam. E un huligan desavarsit si lipsit de jena. E dezechilibrat si predispus la derapaje, insa nu intr-un mod calm si calculat, ci mai degraba unul tipator, in genul 'oh, Doamne, asta a fost, sa am grija sa par dur si sa strig futu-i in timp ce lovesc statia de autobuz.“ Pe hartie, nu e deloc rau. Atinge suta in 8,1 secunde si merge pana la 210 km/h. Insa singura hartie de care erau interesati posesorii de Capri avea stiri sportive pe ea sau tutun inauntrul ei – nu era pentru cei care stau in picioare cu un pahar subtire in mana in care sta o maslina, vorbind despre cifre si timpi pe Nurburgring. Asa ca uita de toate astea, bucura-te de capota lunga si de ochii rai si amenintatori, calca pe pedala de zgomot si cauta niste cutii de carton prin care sa treci.

Nu e de mirare, atunci, ca aspectul si atitudinea lui Capri Brooklands atrageau atentia. Asiguratorii strambau din nas si a devenit una dintre cele mai furate masini din Anglia, insa pana si asta a contribuit la legenda lui Capri.

Ma indoiesc ca vreunul cu o slujba in IT si cu o pasiune pentru curse va renunta la un Lotus Elise sau un Audi R8 pentru asa ceva. Insa e cel mai apropiat lucru pe care-l avem in UK de o masina pentru tarani. Si nu ai cum sa nu-l iubesti pentru asta.