Miracolul antic

Istorici, geografi şi gănditori ai Antichităţii - fie ei greci, latini sau egipteni - s-au pus de acord, peste secole, in ceea ce priveşte "lista" monumentelor celebre de acum mai bine de două milenii.

Istorici, geografi şi gănditori ai Antichităţii - fie ei greci, latini sau egipteni - s-au pus de acord, peste secole, in ceea ce priveşte "lista" monumentelor celebre de acum mai bine de două milenii. In bună măsură, invăţaţi ca Herodot sau Antipater din Sidon işi bazau "clasificările" fie pe ceea ce au văzut in propriile călătorii, fie, in cea mai mare parte, pe mărturiile călătorilor eleni.

Şi chiar dacă Marele Zid Chinezesc exista deja in anul in care Filon din Bizanţ făcea descrierea acestor monumente (preluată in secolul al XVII-lea de Alattius), el nu este inclus in clasificarea minunilor arhitecturii antice dintr-un motiv foarte simplu: lista se referă la universul cunoscut grecilor, adică la lumea elenistică şi la cea care intra in contact direct cu ea. De aceea, patru dintre monumentele antice sunt greceşti, două sunt egiptene, iar numai unul provine dintr-un spaţiu ceva mai indepărtat, din "cămpiile asire" de pe malul Eufratului. Cum provocarea noastră a fost aceea de a asocia istoria cu gastronomia, inevitabil am ajuns in situaţia in care a vorbi despre arta culinară a teritoriilor pe care au fost construite magnificele monumente ale Antichităţii inseamnă a vorbi, in cea mai mare proporţie, despre gastronomia mediteraneană, in special despre cea grecească, dar şi despre preparatele specifice populaţiilor de azi din aceste zone. Ne referim la o bucătărie extrem de aromată, aşa cum au şi grecii, şi egiptenii, şi turcii, şi irakienii (locuitorii de azi din ţinuturile căndva stăpănite de babilonieni). Ne referim la o alimentaţie bogată in peşte, ca şi la preparate pe bază de carne de oaie şi capră, căci populaţiile din acest spaţiu, in trecut, ca şi azi, aveau şi au ca ocupaţie de bază păstoritul. Ne referim, in fine, la o hrană uşoară, sănătoasă, nu foarte greu de preparat, căci marele atu al unei măncări bune şi gustoase a fost dintotdeauna simplitatea.

Oamenii de ştiinţă se străduiesc deja de sute de ani să pătrundă miracolul construcţiei Marii Piramide de la Gizeh. Zeci şi zeci de presupuse tehnici au fost puse pe hărtie, dezbătute şi, nu de puţine ori, probate… pentru a vedea dacă ar fi putut fi valabile atunci. Şi probabil că zeci de ani de acum inainte se vor face speculaţii cu privire la acest subiect. Există totuşi o suită de informaţii asupra cărora nu avem nici un dubiu. Datorită scribilor antici, ştim ce alimente consumau sclavii (sau oamenii liberi? - iată incă o dilemă) care lucrau la piramide. Graţie unei insemnări pe papirus, ştim azi căte sute de kilograme de legume, fructe sau carne se consumau in fiecare zi, aşa cum din inscripţiile de pe ziduri aflăm poveştile păinii sau ale vinului egiptean. Noi vă deschidem orizontul către toate cele şapte minuni ale Antichităţii.

simona.lazar@jurnalul.ro