Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dacă ai ceva timp de stat la poveşti la gura sobei, ai putea asculta o legendă pe care o ştiu bătrănii de prin părţile Ceahlăului.
Dacă ai ceva timp de stat la poveşti la gura sobei, ai putea asculta o legendă pe care o ştiu bătrănii de prin părţile Ceahlăului. Se numeşte "Legenda urieşilor" şi povesteşte cum s-au format impresionantele stane de piatră ce se văd in zilele senine de la mare distanţă. Ei bine, se spune că demult tare, trăia prin aceşti munţi un neam de uriaşi. Aveau turme de bouri care păşteau toată vara pe pajiştile muntelui, iar spre iarnă coborau. Intr-un an insă, nu se ştie cum, s-au imbolnăvit atăt uriaşii căt şi animalele lor. Au murit aproape toţi, supravieţuind doar o fată şi un băiat. Rămaşi singuri, ei au luat căţiva bouri şi au urcat pe culme. Iar ca să le arate oamenilor din vale că neamul uriaşilor nu s-a stins cu totul, au ridicat, punănd piatră peste piatră, două turnuri. Unul mai mare şi altul mai mic. Nu peste mult timp, la apropierea primăverii, o furtună atăt de năprasnică incăt oamenii credeau că se va prăvăli muntele, i-a ingropat in gheaţă pe cei doi ultimi uriaşi. Sătenii le-au făcut un mormănt din piatră, iar sus pe munte au urcat o toacă, care de atunci incolo, in fiecare an, aminteşte de ziua in care au murit cei doi uriaşi. Şi tot in amintirea lor, turnului de piatră mai mare i se spune Toaca, iar celui mai mititel - Panaghiaâ¦
