Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unii îl văd îmbrăcat în roşu. Unii nu îl văd deloc – poate că sunt orbi din naştere –, dar îl văd în suflet. Pentru unii, barba lui este făcută din vată sau hârtie… Alţii au sufletul de vată sau hârtie.
Daltoniştii… ar vrea să-l vadă în roşu, dar îl văd în negru sau în gri. Unii l-au arestat, l-au îngheţat, i-au decolorat costumul roşu şi l-au revopsit în albastru… I-au spus: Gerilă. Alte popoare nu îl recunosc şi nici nu-l vor cunoaşte vreodată. Francezii îi spun Père Noël, englezii: Father Christmas, maghiarii îi spun Mikulás, iar suedezii îl numesc Jultomten. Aş mai continua cu denumirile lui, dar sunt sigură că le puteţi găsi pe Google. La cei mai norocoşi sacul lui este burduşit de cadouri, pe când alţii îl aşteaptă o seară întreagă, cu nasul lipit de geam, să sosească… pentru ca să le aducă doar o portocală sau o ciocolată cu rom. Până şi Moş Crăciun “se cerne” între cei bogaţi şi cei săraci. Fie că cei bogaţi au fost răi sau cei săraci au fost cuminţi. Moş Crăciun ar trebui să fie echivalentul stărilor de bine şi de pace interioară, atunci când simţi că nu poţi să împroşti cu venin pe nimeni. Moş Crăciun există! Trebuie doar să-l căutăm în noi mai mult, să ne dezlipim nasul de geam, pentru ca să îl convingem să vină într-o bună zi…
