x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Vechiul site Old site Arhiva Jurnalul Arhiva Jurnalul Prostul satului

Prostul satului

de Loreta Popa    |    20 Ian 2008   •   00:00
Prostul satului

Deşi e prezentat de Teatrul Joint, care presupune ceva făcut în colaborare, spectacolul “Netotu’” e dus pe umeri de un singur om, actorul Marius Damian.

Joint - Teatru liber, dar cu un fond adevărat


Deşi e prezentat de Teatrul Joint, care presupune ceva făcut în colaborare, spectacolul “Netotu’” e dus pe umeri de un singur om, actorul Marius Damian.

La Clubul Ţăranului a avut loc chiar de ziua lui Mihai Eminescu, 15 ianuarie, spectacolul cu piesa “Netotu’”, care prezintă viaţa dintr-o comunitate evreiască, văzută prin ochii prostului satului. Un spectacol despre nedreptate, Dumnezeu, dragoste şi inocenţă. Faţă în faţă cu spectatorul, acesta emoţionează cu mijloace extrem de simple. “Netotu’” se află deja la a treia stagiune, perioadă în care a colindat ţara, la propriu, în lung şi în lat, aşa cum îi şade bine unui călător prin ale ţării valuri, căci poveştile frumoase, acelea care au mai rămas, sunt tot mai puţine, iar oamenii sunt bineveniţi să le asculte.

În 1953 apărea, în revista Partisan Review, versiunea engleză a nuvelei “Ghimpl Netotul” de Isaac Bashevis Singer. Acesta era un scriitor puţin cunoscut marelui public. Dramatismul profund al povestirii, puritatea morală a eroului şi fidelitatea lui faţă de o iluzie nobilă l-au înscris brusc pe orbita notorietăţii. Valoarea operei în sine şi răspândirea ei pe calea numeroaselor traduceri i-au adus scriitorului Premiul Nobel pentru Literatură, în 1978.

 

În adaptarea sensibilă şi plină de haz a regizorului Cristian Juncu, spectacolul aduce la rampă un exerciţiu actoricesc sincer, un joc minimalist, concentrat pe gest, pauze, mimică, toate având ca rezultat o mască, pe care o păstrezi apoi în memorie cel puţin pentru o clipă, în care Dumnezeu, adevărul, minciuna, râsul şi plânsul se întâlnesc, dându-şi bineţe. Spectatorul este provocat la simplitate şi la clipa de răgaz cu sine, prin intermediul poveştii de viaţă a prostului satului.

Despre actor. Marius Damian s-a născut la Focşani, în anul 1979. Este absolvent al Universităţii de Artă Teatrală din Târgu Mureş, unde a absolvit, în anul 2003, clasa de actorie a profesorului Ion Săsăran, care face parte din Promoţia de Aur a teatrului românesc 1956 şi care a fost coleg cu George Constantin, Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Draga Olteanu, Sanda Toma, Dan Puican sau Silviu Stănculescu.

 

Primul impuls către meşteşugul artei de pe scândură i-a fost dat de profesorii liceului militar Ştefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc, care îl comparau mai tot timpul cu soldatul Svejk. După terminarea facultăţii, Marius Damian a fost colaborator al Teatrul Naţional Târgu Mureş, angajat al Teatrului de Stat Oradea, perioadă în care a avut ocazia să cunoască mediul teatral de stat, cu toate atributele şi neajunsurile sale, experienţă pe care o consideră necesară în formarea structurii profesionale şi mentale, deosebit de importantă în înţelegerea coordonatelor primare ale vieţii de actor, un stadiu pe care, dacă mai este posibil, e bine să nu îl sari, dar nici să rămâi cantonat în el.

Din 2006 locuieşte în Capitală şi colaborează cu teatre independente de renume, precum Teatrul Act Bucureşti, dar şi cu altele mai tinere, precum Teatrul 74 Târgu Mureş şi Teatrul Joint Bucureşti. În 2004 a primit Marele Premiu al Galei Tânărului Actor, pentru spectacolul “Netotu’”, regia Cristian Juncu, iar în 2007 acelaşi spectacol este premiat în cadrul Festivalului “Pledez pentru Tineri”, de la Piatra-Neamţ. Mai poate fi urmărit la Teatrul Act în spectacolul “Capra sau cine e Sylvia?” de Edward Albee, în regia lui Alexandru Dabija, şi în 11. “Mănâncă-ţi aproapele”, producţie Teatrul Joint, în regia lui Vitalie Bichir, unde semnează, de asemenea, şi textul spectacolului. Crede într-un teatru liber, dar cu un fond adevărat, greu de găsit, de păstrat, de întreţinut şi de predat mai departe în slujba unui meşteşug care poate pieri doar dacă nu suntem conştienţi de puterea sa reală şi magicul său atât de special.

 

×
Subiecte în articol: arhiva jurnalul teatrul